Biserica Ortodoxa Romana s-a opus unirii de la 1918 (II)

Spuneam intr-un articol precedent ( click aici ) ca BOR s-a opus unirii de la 1918. Atunci scriam astfel:

Pentru cei cu ganduri fanatice electrizate de un ciudat "nationalism-crestin-ortodox"....Sa nu uite ca BOR s-a opus unirii de la 1918. Unirea au facut-o Greco-Catolicii.... azi asta nu se prea spune si nu se stie. De ce?

In articolul de astazi vom continua:

Chestiunea româno-maghiară în viziunea Mitropolitului Vasile Mangra...

Vasile Mangra ( Vichentie / Vincentiu Mangra, n. 25 mai 1850, Săldăbagiu, comitatul Bihor - d. 14 octombrie 1918, Budapesta) a fost Mitropolit si istoric, profesor si publicist si membru al Academiei Române, cu  studiile  gimnaziale la Beius si Oradea, teologice la Arad si juridice (neterminate) la Oradea. Vasile Mangra s-a implicat activ in miscarea nationala a romanilor transilvaneni, dar spre sfarsitul vietii a devenit un apropiat al guvernului maghiar, condamnand intrarea trupelor romane pentru eliberarea Transilvaniei in vara anului 1916. 

A sfarsit intr-un hotel din Budapesta, dar moartea sa nu a fost pe deplin elucidata : asasinat, sinucidere sau moarte naturala ?

Ziarul ortodocsilor romani din Ungaria, „Telegraful Român” este numit, în perioada acestuia, „oficiosul tradatorului Vasile Mangra din Sibiu”. Tin sa remarc ca Teodor V. Pacatian în anii cât a condus „Telegraful Român” (4/17 ianuarie 1901 - 5/18 decembrie 1917), a fost condamnat de patru ori pentru articolele publicate în „Telegraful Român”, cu închisoare, amenzi în bani si plata cheltuielilor de judecata, însa „nimic n-a putut sa-i clatine demnitatea si patriotismul  de care era însufletit”. Dar noul mitropolit nu avea nevoie de un asemenea redactor. De ce? Pentru ca alegerea sa ca mitropolit s-a realizat cu sprijinul protectorului sau politic - Stefan Tisza, fiul fostului prim-ministru al guvernului maghiar pe timpul lui Ioan Slavici, Kalman Tisza. Viitorul mitropolit, în anul 1910, a candidat pentru un loc de deputat în Parlamentul din Budapesta, cu program guvernamental din partea Partidului National al Muncii condus de Tisza Istvan, partid care milita pentru împacarea nationalitatilor din Ungaria, fireste cu drepturi mai largi pentru natiunea maghiara. 

Dar, iata ce ne relateaza istoricul M. Pacurariu despre alegerea acestuia ca mitropolit, în anul 1916: „Guvernul de la Budapesta, condus de Tisza Istvan, , are nevoie de un om de încredere în fruntea bisericii ortodoxe din Transilvania. Iar Vasile Mangra este tocmai omul potrivit. Desi Statutul Organic prevedea ca alegerea unui nou ierarh sa se faca în cel mult trei luni de la vacantare, acest termen s-a prelungit la o jumatate de an, pâna în august 1916. Dar în acest timp, s-au facut alegeri pentru Congresul National Bisericesc electoral, cu acest prilej, notarii, pretorii si prefectii au intervenit deschis  în alegerea de deputati mai ales mireni, recrutati dintre functionarii de stat de etnie romana, dar  care nu cunosteau problemele bisericesti. 

Episcopul Miron Cristea de la Caransebes a cerut sa fi e convocat Consistoriul mitropolitan, pentru a protesta împotriva acestei încalcari fl agrante a Statutului Organic; alte proteste au fost înaintate direct pe adresa Congresului electoral. Totul a fost zadarnic: la 24 iulie / 6 august 1916 a fost ales ca mitropolit arhimandritul Vasile Mangra. Ulterior, Miron Cristea a devenit colaborator si prieten al acestuia.

Odata ales, mitropolitul Vasile Mangra, trebuind sa-si rasplateasca patronul, a facut numeroase declaratii de loialitate aprobate de ierarhii BOR din Ardeal si intarite prin semnaturi pe documentele bisericesti oficiale, care au stârnit pe buna dreptate revolta multor români, ce au preferat sa treaca la Biserica Greco-Catolica, decat sa ramana sub coducerea Mitropolitului Mangra. 

Iata ce-i scria lui Nicolae Iorga din Craiova, la 31 iulie 1916, avocatul G. Mil. Demetrescu: „Cred ca ati citit si D-voastra în ziar declaratiile de loialism unguresc pe care noul ales al Contelui Tisza ca mitropolit al românilor din Ardeal le face cu privire la România si cultura româneasca. Vicarul Episcopal Mangra, acum ales mitropolit, are îndrazneala sa spuna ca poporul românesc este un popor cu o cultura inferioara celei unguresti si în asemenea caz un astfel de popor nu poate aspira la cucerirea unui popor care are o cultura mult superioara, cum este cazul acelui maghiar. Pare ca ar fi aici vorba sa cucerim pe unguri, iar nu sa ne apropiem pe fratii nostri de acelasi neam si lege. Dar nu aceasta vreau sa va reamintesc aici. Ci, nerusinarea cea mare a acestui pseudoromân care îsi bate astfel joc de cultura româneasca si de limba sa natala uitând tot trecutul si renegându-si toata fiinta sa...”

O moarte suspecta

Dupa relatarile din presa vremii, este aproape sigur ca studentul E. Petrovici sa fi fost in fruntea unui grup de studenti romani si sarbi care l-au asasinat pe Mitropolitul ortodox Vasile Mangra, care se opunea actiunii de autodeterminare a romanilor din Ungaria si de unire a Transilvaniei cu Romania. Atitudinea lui Mangra era determinata de interese josnice, egoiste, sperand ca prin aceasta sa obtina din partea guvernului maghiar confirmarea la scaunul de mitropolit si obtinerea de titluri nobiliare, asemenea lui Andrei Saguna .  Mitropolitul Andrei Saguna, baron al Imperiului Austriac, pactizase si el in trecut cu stapanirea, obtinâd numeroase privilegii si imense mosii, iar Vasile Mangra voia sa-i urmeze pilda... Autoritatile si guvernul de la Budapesta au preferat sa confirme versiunea sinuciderii lui Vasile Mangra decat sa accepte posibilitatea unui atentat politic care le-ar fi ridicat atunci probleme, sustine Aurel A.Coza, consemnand o marturie tarzie a tatalui sau. 

Cu toate acestea, in lucrarea redactata de profesorul Aurel Coza, moartea episcopului Vasile Mangra este prezentata in versiunea oficiala:  si-a luat singur viata intr-o camera a hotelului "Bristol"....

Cititi si: ARTICOLE