Romii, un popor European

Date generale

Romii reprezinta un popor  european de origine indiana, stramosii caruia au venit de pe valea râului Gange, din India de nord, cu aproximativ 800 de ani în urma. În prezent, ei sunt dispersati în lumea întreaga, mai ales pe continentul nostru. Sosind în Europa prin Asia Mica si Bosfor, ei s-au instalat la început în Balcani, apoi în Carpati si, treptat,  în toate tarile europene, de la Grecia pâna în Finlanda si Rusia, prin toata Europa occidentala (Spania, Portugalia, Franta, Germania si Regatul Unit). În Europa exista aproximativ 12 milioane de romi, România si Bulgaria fiind tarile care gazduiesc cei mai multi dintre ei.

Romii nu formeaza un grup etnic omogen, fiind divizati în romi numiti „orientali” (85 % din total), în sinte (numiti deseori manuches în Franta – aproximativ 4%) si kale (sau gitani) – aproximativ 10%), în gipsieni (sau romanichals în Marea Britanie – aproximativ - 0,5%)  - fara a lua în calcul diverse grupuri de o mica importanta numerica,  dar care la fel sunt romi  ca si altii. 80% dintre romii, care traiesc în Europa sunt sedentari si nu practica nomadismul  comercial. Acest lucru se întâmpla mai ales pentru ca din momentul sosirii lor în Moldova si Valahia în secolul al 14-lea si pâna în anul 1856, absolut toti romii erau sclavi si astfel s-au sedentarizat pe larg.

Timp de secole, eu au fost alungati dintr-o tara în alta, aproape prin toata Europa, fiind amenintati cu cele mai grele sanctiuni, inclusiv pedeapsa cu  moartea, pentru ca s-au nascut romi.  Ei trebuiau deci sa fuga de violente si discriminari în speranta de a gasi o tara mai primitoare...  

De la data sosirii lor în Europa în secolul al 14-lea  si pâna în secolul al 20-lea,  guvernele si parlamentele promulgau legi împotriva lor. Între anii 1416 si 1774 numai statele germane au votat o suta patruzeci si opt de legi si decrete care se refereau la romi!

În Spania secolului al 16-lea, orice rom (gitan, în aceasta tara), care era surprins ca vorbeste  în limba materna era pedepsit cu mutilarea... ceea ce explica faptul ca limba romani s-a transformat acolo în ceea ce s-a numit „Kaló”, un idiom, de fapt mai mult spaniol decât romani...

Fiind respinsi sistematic, romii din Europa occidentala au trebuit sa dezvolte mijloace de existenta adaptate acestui mod de viata: lucrari agricole sezoniere, lucrari de reparatie, în special cele de cazangerie, negotul cu cosuri din nuiele, preziceri, geambaslâcul, micul comert ambulant, toate acestea fiind compatibile cu mobilitatea, pe care unii sunt în prezent foarte mândri s-o continue  si care constituie un Drept al Omului recunoscut si pentru exercitatrea caruia se lupta toti romii.

Romii  sunt în prezent cetateni ai tuturor tarilor europene pentru ca  sunt uniti  printr-o constiinta identica, origine, printr-o cultura si limba comuna, împartita în mai multe dialecte.

Cuvântul „Rom” provine de la cuvântul „Rom” (initial : Dom), care înseamna  „fiinta umana” , „barbat”  in limba romani.

În literatura universala termenul  rom nu se limiteaza doar la cei care îl folosesc pentru a se denumi. Termenul se mai refera si la grupurile, care la nivel etnic, cultural si istoric apartin grupurilor/triburilor similare, autodenumite Kaldarash, Kále, Lovara, Arlija, Gurbet, Romungro sau, care apartin, conform unor investigatii, altor grupuri/triburi numeroase din Europa.

În afara comunitatii romilor, cuvântul „Gypsy”, care provine de la cuvântul „Egiptean”, este cel mai des folosit in  tarile anglofone,  facând astfel referinta la itinerariile migratiei romilor, care au ajuns in Europa probabil prin Egipt si strâmtoarea Gibraltar.

Cuvântul „tigan” provine de la „Atsigan” („de neatins” în greaca veche). Acest cuvânt le-a fost atribuit romilor, care au venit în Europa pe Marea Mediterana si coasta regiunii dintre Grecia si Turcia. Astfel, cuvântul „tigan” s-a raspândit în toate limbile germanice si slave cu diferite variatii: "zigeuner", "zigenare", "tigan", "tigan".

Ambele notiuni de gypsy si tigan, în cele mai multe cazuri, nu sunt acceptate în limba engleza de catre  romi si sinti deoarece sunt considerate ca pseudonume, fiind echivalente cu toate stereotipurile negative si paternale despre romii si sintii, care mai exista înca în Europa.

Grupul Sinti, care  traieste în tarile germanice si Europa de vest, nu accepta sa fie considerat ca fiind de origine roma, în mare parte din cauza divergentelor lingvistice si culturale dintre aceste doua comunitati. Un mic procentaj al romilor si sinti din Europa (în special Europa de vest) înca mai duc un mod de viata nomad,  care trebuie pastrat ca  parte integranta a culturii noastre diverse.

În cadrul Consiliului Europei termenii „Romi si persoane calatoare” se refera la toate grupurile de romi, care au o origine, istorie si limba comuna. De asemenea, aceste grupuri trebuie sa împartaseasca aceeasi identitate,  care insereaza toate diversitatile interne dar care nu accepta influente culturale externe.

Romii in Principatele Carpato-Dunarene

Timp de secole, tiganii din Tarile Romane au jucat cel putin doua roluri foarte importante in viata economica: comercianti-in special nomazii si vanzatorii ambulanti si robii, sclavi rromi care faceau obiectul tranzactiilor in aceasta calitate. Potrivit documentelor istorice, robii tigani au fost tranzactionati la sud de Carpati timp de 500 de ani. In Gorj, cel mai mare proprietar de robi tigani la jumatatea mileniului doi era Manastirea Tismana.

Pe vremuri, robii tigani, pentru ca asa i-a cunoscut istoria, contribuiau la starea financiara a stapanilor, vanzarea lor fiind de multe ori cea mai la indemana modalitate de a stinge o datorie sau de a se rascumpara din sclavia turceasca sau tatareasca. Tiganii robi sunt vanduti, sunt daruiti la cununie, ca zestre, dati pomana la manastire pentru a le fi amintite stapanilor la slujbe, sunt schimbati pe animale, pentru “nadragi de postav”, dati “cap pentru cap” la eliberarea din rumanie, iar in cazul in care nu se vor supune  si “vor umbla de capetele lor, cu semetie, sa-i bata mult”, cum glasuiesc documentele. 

Pretul tiganilor 

Adesea robii tigani erau schimbati in natura. Viata unui “tigan” este echivalata de doua manastiri la “100 vedre de vin”, cantitate probabil suficienta sfintilor parinti ce avusesera o recolta proasta de struguri si poate ca le lipsea vinul de impartasanie, iar a altuia cu o iapa cu sa, frau si manz. Tot cam pe la inceputul secolului al XVII-lea, o tiganca este inlocuita prin schimb cu un cal bun, echivalentul a 4000 de aspri. Nu au lipsit nici schimburile pe boi, vaci etc.

In evolutia lui, pretul mediu al robilor tigani inregistreaza o crestere semnificativa incepand cu sfarsitul secolului al XVI-lea, cantitatea de grame argint pe care cumparatorii trebuiau sa o plateasca pentru un sclav crescand de la 366 grame in 1593 la 1299 grame in 1653. Perioade de scadere usoara a pretului se inregistreaza doar la inceputul secolului urmator, pe fondul domniei lui Radu Serban. Mai inainte insa, perioada de crestere corespunde razboiului din vremea lui Mihai Viteazul, lupte pentru domnie si robiri ale turcilor si tatarilor. Oamenii parasesc satele generand o acuta lipsa a mainii de lucru, uneltele de munca se pierd, avand ca rezultat scaderea productiei si a productivitatii muncii. La 1602 este semnalata o foamete atat de mare incat mureau oamenii pe drumuri. In aceste conditii, aparitia epidemiilor nu mai este un lucru neobisnuit, ciuma din 1603 facand adevarate ravagii. Toate acestea au dus la scaderea simtitoare a populatiei in raport cu ultima perioada a secolului al XVI-lea.

Pretul robilor calificati

Intr-un studiu asupra preturilor din Tara Romaneasca, gasim trei mari categorii in documentele de secol XV-XVI: „pamantul cultivat si unele constructii (sate, vii, ocine, case, locuri de casa, pravalii, locuri de pravalie, pivnite, mori); omul, ca forta de munca silita (rumani, robi tigani etc); marfuri propriu zise (cereale, animale, alimente diverse, produse mestesugaresti, podoabe etc.). De fapt, asupra preturilor actioneaza influente de natura generala(afluxul metalelor pretioase americane) si locala (calamitati naturale, razboaie, invazii straine, progres tehnic etc), fiecare dintre acestea actionand separat sau impreuna asupra categoriilor de marfuri tranzactionate. In cele doua secole de modificari economice suferite de Tara Romaneasca, robii tigani reprezinta „marfa cu pretul cel mai constant in aceasta vreme”.

In documentele de arhiva pentru Muntenia, aflam ca la 8 iulie 1609 Papa al doilea vistier cumpara de la Ivan din Cojesti pe Tiplea zlatar cu femeia lui cu 1800 aspri. Acelasi Papa vistier cumpara de la Necula pe Carstian potcovar cu 2000 aspri si de la Coltea pe Cota care, fiind faur, valora 2600 aspri. O alta meserie foarte importanta pentru tigani era cea de lautar. La 1 octombrie 1623 Radu paharnic va vinde lui Hrizea vistier pe Stan „alautarul” si pe Preda pentru 25 ughi(5000 aspri).

Despre meseriile tiganilor

Tiganii intrebuintati in serviciul domestic al stapanilor lor se numeau “vatrasi”, mestesugarii care umblau prin tara ca nomazi purtau numele de ursari, laeti, modorani etc. Se mai deosebeau dupa profesii, fiecare avand o stricta autonomie. Tiganii boieresti, de pilda, nu aveau voie sa se ocupe cu auraritul. Dupa natura ocupatiilor, tiganii erau grupati ca lingurari (cei care lucrau obiecte din lemn), caldarari (cei ce fac caldari de arama, oale, tigai, cratite), ciurari (cei ce fac perii), fierari (cei ce lucreaza orice obiect din fier), vanzatoare de flori, vrajitoare (ghicitoare), salahori etc. Desigur, progresul economic a facut ca unele din ocupatiile specifice tiganilor sa dispara sau sa se diminueze, cu timpul. Exista si o alta impartire: Tiganii asezati (de “vatra”). Ei sunt fierari, lacatusi, lautari, salahori, vanzatori de flori, spoitori. Traiesc in case saracacioase, au portul locuitorilor in mijlocul carora traiesc; Tiganii rudari (cunoscuti in Ardeal sub numele de “baesi”, in Moldova de “lingurari”, “blidari”. In Gorj, rudarii sunt intalniti mai ales in  zona Albeni;  Tiganii nomazi (numiti “laeti”, “netoti”, “gurbeti”, “costurari”, “clopotari”, “ursari”).

Eliberarea tiganilor

In secolul al XIX-lea, la toate nivelurile, se constatase ca robii tigani traitori pe mosiile boieresti, tiganii manastirilor si tiganii Statului nu erau prea rentabili, asa ca adeptii abolitianismului vor reusi fara varsare de sange sa desfiinteze robia.Procesul dezrobirii tiganilor va dura vreo trei decenii (1830-1860); el a inceput  odata cu adoptarea in Tara Romaneasca a “Regulamentului pentru imbunataiirea soartei tiganilor statului” (1831), iar in Moldova a “Regulamentului pentru statornicirea tiganilor”.

O statistica stabileste ca tiganii reprezentau 7% din intreaga populatie a Romaniei. Abia peste inca un deceniu de la Regulamentul Organic si pana la adoptarea in Tara Romaneasca a primei legi care desfiinta robia unei categorii de tigani. Ea a fost votata de Adunarea Obsteasca si promulgata de Domnitorul tarii la 22 martie 1843. Toti militantii Revolutiei din 1848 au fost abolitionisti convinsi si au inscris in programul Revolutiei din Tara Romaneasca “dezrobirea tiganilor”.

Ce înseamnă „Samudaripen” (Poraimos sau porajmos)?

Cuvântul "poraimos" (scris "porajmos" în alta ortografie) înseamna "devorare", iar "samudaripen" înseamna "ucidere în masa" în limba romani.

Poraimos sau porajmos (câteodata samudaripen) este un termen în limba romani care se refera la genocidul nazist împotriva romilor în cel de-al doilea razboi mondial, în timpul holocaustului. Fenomenul poraimos a fost mult mai putin studiat decât holocaustul evreiesc, si numai în ultimii ani comunitatea roma a început sa ceara recunoasterea ca victime ale regimului nazist. Comunitatile de romi fiind mai putin organizate ca cele evreiesti, este dificila estimarea numar de victime al poraimos-ului, dar se crede ca numarul de romi care au murit este între 200.000 si 2.000.000.

În limba romani, deci acest cuvânt înseamnă „omorul tuturor” (omorul colectiv) şi se referă la genocidul romilor, sinte şi kale în  cel de-al Doilea Război Mondial.
Poporul rom niciodată nu va uita, chiar dacă foarte des istoricii si mass media au rezerve faţă de  această tragedie în care poporul rom din Europa a pierdut peste  500 000 de persoane în perioada cuprinsă între 1933 şi 1945.  Naziştii şi aliaţii lor au persecutat, sterilizat, închis, torturat, împuşcat şi gazat romii în lagărele de concentrare şi de moarte sau în păduri. Clasificarea nazistă de Zigeuner (rom) a fost atribuită oricărei persoane,  care a avut cel puţin un străbunic sau o străbunică de origine romă.
Conform ordinelor ofiţerului nazist Himmler din 1938, romii erau condamnaţi la exterminare (chiar dacă erau „arieni” în sensul adevărat al cuvântului), ei erau priviţi de nazişti ca paria, degradaţi sociali, criminali, „sânge-mixt”, astfel fiind periculoşi pentru „rasa pur germană”. De asemenea, trebuie să  reamintim că deşi mulţi au fost ucişi, şi mai mulţi romi au rămas orfani, văduvi, sterilizaţi şi traumatizaţi pe viaţă, mintal şi fizic de ororile naziştilor la care au fost expuşi.
În 1997, preşedintele Statelor Unite de atunci Bill Clinton, l-a ales pe profesorul Hancock, un intelectual rom, membru al Consiliului Memoriilor Holocaustului din SUA în calitate de reprezentant al poporului rom. În cei 17 ani de existenţă ai Consiliului, aceasta a fost pentru prima  dată,  când un reprezentant rom devine unul dintre cei de 65 membri ai Consiliului. În timpul proceselui de la Nuremberg, în care criminalii de război nazişti au fost judecaţi, nu a fost invitat niciun rom,  care a trecut prin ororile lagărelor de moarte pentru a depune mărturie. De ce?????
S-a comemorat recent cea de-a 60-a aniversare de la eliberarea lagărelor de concentrare naziste, şi populaţia romă încă mai aşteaptă recunoaşterea mondială a Holocaustului rom şi martiriul romilor/sinti din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Până în prezent doar victimele de origine romă/sinti de naţionalitate germană au primit „compensaţii”  financiare (minimale), iar în referinţele istorice nu s-a realizat aproape nimic pentru recunoaşterea Holocaustului rom, Samudaripen.


La 2 si 3 august 1944, mii de romi şi sinti au fost  masacraţi în Zigeunerlager în lagărul de concentrare din Auschwtiz-Birkenau.
Se consideră că de la 600 000 până la 1,5 milioane de romi au fost exterminaţi în perioada Holocaustului. Astfel, fiind exprimat în procente, acest fapt  evocă că etnia romă a fost cea mai afectată  de nazism.  Peste 90% din populaţia romă din Austria, Germania şi Estonia a fost exterminată de către regimul fascist.  
(va urma)