Poporul si limba Dacilor.... o minciuna istorica!

Asa cum am mai scris si in trecut, "istoria" pe care o invatam , de la scoala primara si pana la facultate, - este de multe ori mistificata. Ne este greu sa acceptam unele idei "novatoare", deoarece aceleasi minciuni ne sunt repetate de mii si mii de ori, pana ce am ajuns sa le credem cu ochii inchisi, ca sa zic asa.
Iata una dintre aceste minciuni grosolane:


Poporul si limba Dacilor.... o minciuna istorica!

Acest "popor dac/get" NU A EXISTAT NICIODATA.

Poporul dacic. În realitate acest popor nu a existat niciodată.

Ceea ce cunoaştem noi ca daci sunt în realitate traci, imensul popor intins de pe linia Viena – Bratislava în vest, jumătatea Poloniei în nord, Nistru – Nipru la est şi Munţii Haemus la sud. Cu adevărat dacii sunt cel mult un trib al imensei populaţii, alături de geţi, moesi, besi, carpi (carpodaci), costoboci, tyrageti, etc. Grecii antici intră în contact prima dată cu geţii de pe Istru, romanii cu dacii. Aceste două triburi sunt pomenite intens deoarece le-au dat bătăi de cap cel mai mult. Regatul lui Burebista nu este un regat dacic, am inventat noi acest lucru. Burebista pleacă să unifice triburile de la nord de Dobrogea, spre vest, alungând ultimele rămăşiţe ale triburilor celtice, boii în special. El face parte din triburile getice. Iar romanii doreau să ajungă doar la Danubius. Aşa încât crează regate clientelare ale odrisilor şi besilor, iar pe moesi îi inving finalmente.  Romanii nu cucereau din dorinţa de a stăpâni toate teritoriile, ei au doar interese pecuniare. Aşa încât sunt interesaţi doar de daci şi aurul lor, lăsând celelate triburi tracice să-şi continue viaţa aşa cum doresc. De aici apare eroarea fundamentală de interpretare privitoare la existenţa unui popor dacic. În realitate discutăm doar depre un trib dacic din poporul trac.

 Statalitatea dacică şi creşterea puterii acesteia.

Acest fenoment nu are nici o legătură cu formarea poporului român. Lăsând în urmă teoria existenţei unui popor dacic, creşterea puterii statalităţii dacice are loc în perioada lui Burebista. În timpul lui Decebal, statul dacic este restrâns la bazinul Transilvaniei, colaborând militar cu celelalte triburi tracice, cât şi cu bastarnii şi roxolanii, însă neconducându-i în mod direct niciodată. Ideea unei confederaţii este falsă, singurul aliat tracic, şi acela de nevoie, este tribul lui Cotiso din Banat. Independenţa acestora este de netăgăduit prin însăşi baterea de monedă proprie. Statul dacic era un stat bazat pe teocraţie, paşnic şi primitor, care avea un imens defect pentru romani: deţinea aur, mult aur. În realitate, în zona Sarmisegetusei primul rege militar de la moartea lui Burebista este Diurpaneus-Decebal, el fiind investit cu autoritatea supremă doar datorită presiunii crescute a romanilor. Va fi dublat permanent ca vicerege de Vezina, Marele Preot.

Colonizarea.

Nicăieri în lume romanii nu au colonizat. Nici în Hispania, nici în Galia, nici în Brittania, cu mult mai puţin în est. Romanii aduceau armată ocupatoare, administraţie. Ei îsi creau proriile oraşe, departe de băştinaşi, exploatând resursele locale prin sclavi. Principiile referitoare la sclavi sunt extrem de severe. Deveneau sclavi doar cei prinşi în luptă. Ceilalţi rămâneau liberi, primind statutul de peregrini. Ei intrau în lumea romană, fiind in unele cazuri asimilaţi lingvistic, niciodată trasformaţi în alt popor. Cazul elocvent este cel al spaniolilor....
Cititi si: Minciuna Continuitatii Daco-Romane
sursa