Rudarii/ Băieşi sunt urmaşii dacilor!

Ce inseamna "rudar"? RUDÁR, rudari, s.m. Denumire dată, în țările românești, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; p. ext. meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. - Din bg. rudar.

Alta definitie: rudár (rudári), s.m. – 1. Țigan căutător de aur. – 2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu rudă „par”. –Der. rudăresc, adj. (țigănesc; grosolan); rudărie, s.f. (meseria de țigan rudar; zăcămînt, mină).

Wikipedia le mai spune si Băieşi (sau Bayash; română : Băieşi, maghiară : Beas, slovacă : Bojáš, slave de miazăzi : Bojaši) se referă la un romi care trăiesc grup etnic din România , în sudul Ungariei , nord-estul Croaţiei , western Voivodina , Slovacia , Balcani , dar şi în America ^[1] şi Australia . Ei fac parte din ramura Romani de romi . Nume alternative sunt rudari (Ludari), lingurari şi Zlatari.

Potrivit unor cercetatori etnografi, rudarii nu sunt tigani, ci urmasi ai dacilor liberi, care s-ar fi stabilit dincolo de linia fortificata a romanilor numita Limes Transalutanus!

Ei nu cunosc decat limba romana si mai poarta si astazi cusme, precum dacii de pe Columna lui Traian. Datorita modului de viata, cutumuleor si izolarii au ramas in urma restului populatiei autohtone, ducand o viata mizera de ghetou. Rudarii din Pauleasca, judetul Arges, beneficiaza de curent electric (pe care nu-l pot plati) abia de cativa ani, ducandu-si traiul ca intr-o enclava, de pe o zi pe alta, din ajutoarele primite de la primarie, alocatiile pentru copii si mici indeletniciri exercitate la negru si neimpozitate de Guvernul Boc.

Refugiati dincolo de granitele civilizatiei romane, dupa Razboiul din 101 - 102 d.H., rudarii s-ar fi izolat in vai, constituind adevarate enclave ce dainuie pana in zilele noastre. Sunt negriciosi la fata, vorbesc numai romaneste si impartasesc religia ortodoxa. Ei traiesc din confectionarea si comercializarea maturilor, cosurilor de nuiele, a fuselor, albiilor si lingurilor - mestesug datorita caruia au fost asociati in mod eronat tiganilor lingurari. N-au lucrat la CAP si nici n-au detinut pamanturi asa ca, dupa decembrie 1989, n-au avut ce revendica. |n sezon, ocoalele silvice ii mai angajeaza ca  sezonieri, pentru culegerea ciupercilor si a fructelor de padure. Zootehnia pe care au practicat-o si o mai practica este subdezvoltata, fiind orientata spre cresterea animalelor mici (oi, capre, gaini, rate si cate un magar, ici - colo). Despre agricultura nici nu poate fi vorba. Mestesugurile rudarilor sunt pe cale de disparitie, de aceea traitorii acestor enclave fiind nevoiti sa traiasca mai mult din cersit si ajutoarele primite de la autoritati.

Paria societatii

Cei 1.200 de traitori ai satului Pauleasca, comuna Malureni, judetul Arges vietuiesc mult sub limita de subzistenta, dar sunt o forta electorala demna de luat in seama. Putini stiu carte, educatia fiind un adevarat lux pentru ei. |n prag de alegeri ori cand moare cineva important pentru comunitate, pentru ei e sarbatoare. {tiu ca vor primi mancare si anumite bunuri, pe care, in mod normal, nu si le pot permite. La ultimele alegeri, cei care au votat au pus stampila pe mai multe partide de la care au primit galeti de plastic, sepci, tuica si de-ale gurii, ca sa nu se supere nimeni. Iar voturile le-au fost anulate din acest motiv. Nu il injura pe Ceausescu, nu l-au injurat nici inainte, blazati cu soarta lor de paria ai societatii. Mult dupa 1989 au aflat despre schimbarea regimului, dar asta nu le-a schimbat, nici pe departe, viata in mai bine. Drumurile si-asa proaste devin impracticabile in anotimpurile ploioase ori geroase, iar de curent electric beneficiaza de curand. Cat despre automobile, nici nu poate incape vorba.

Mai putin emancipati decat tiganii

Rudarii din Arges au ajuns rareori sa lucreze ca salahori in mine ori pe santiere. Anul trecut, o firma de constructii le-a oferit locuitorilor din Pauleasca locuri de munca in Pitesti, pentru 1.000 de lei pe luna si transport gratuit. Putini s-au incumetat sa de-a curs ofertei, dar si aceia au renuntat repede. De firea lor sunt pasnici si se duc la biserica, dar la scoala mai putini. Se inmultesc repede si nu cunosc avortul. Daca in 2002, in Pauleasca de Arges locuiau 800 de suflete, astazi au ajuns la 1.200. De obicei se casatoresc intre ei si aproape nimeni nu ia drumul orasului. Sunt mai putin emancipati decat tiganii, de regula nu fura, iar la puscarie nu ajung mai des decat populatia majoritara. Se multumesc sa cerseasca, sa vanda maturi, cosuri si linguri de lemn, in sezon oferind ciuperci si fructe de padure, mai ales la marginea drumului. Din cauza tenului tuciuriu al rudarilor, putini sunt cei care cumpara astfel de produse de la ei.

De vorba cu un rudar sadea

Rudarii din Pauleasca sunt scumpi la vorba. Din modestie. Le e rusine sa se bage in seama cu romanii. Cu mare dificultate reusim sa-l provocam pe unul dintre ei, mai instarit, care, impreuna cu un fiu, cumparasera o capita de fan pentru cai de la un roman, contra sumei de 70 de lei:

- Grea viata?

- Hm...

- Vin ajutoarele de la primarie?

- Greu.

- Necazuri?

- ... Destule.

_ De care?

- Mi-a murit un baiat acum doua saptamani, avea 18 ani, adauga Marin in cele din urma.

- Cum asa?

- L-a prins caruta sub roata. Si mi-au mai murit doi, de 19 si 21 de ani. Il mai am doar pe asta, care ma ajuta, dar e insurat. Mai am o fata, da' a plecat de-acasa cu unul, fara sa ma intrebe. De parca n-as fi lasat-o. Asa, nu-i mai dau nimic, ca avea si ea ceva zestre de capatat de la mine, oricat de sarac sunt. Macar puteam sa-i ajut sa-si ridice o casa.

In fata durerii barbatului, ne abtinem sa intrebam despre alte amanunte referitoare la tragediile pe care le-a trait. Totusi, aflam tangetial despre o traznaie a "autoritatilor de la centru", care inregistreaza profituri din bani publici si din piatra seaca, in adevaratul inteles al cuvantului.

- Au venit unii, prin septembrie anul trecut, cu o magaoaie, sa ne vopseasca asfaltul.

- Cum, adica? Sa marcheze sensurile de circulatie si traversarile pentru pietoni?

- Cred ca da. Care asfalt, l-au intrebat oamenii, ca noi nu avem asa ceva de cand ne stim?

Mici ziduri chinezesti

Constructia Limes Transalutanus a inceput in anul 107 d.H., sub comanda lui Marcius Turbo, fiind dezvoltata de Iulius Severus, intre 120-126 d.H. La dimensiunile cunoscute astazi a fost adusa sub imparatul Septimius Severus, intre 193 - 211, ca baricada de aparare impotriva popoarelor migratoare. Linia era formata dintr-un drum ce urma orizontul, la marginea vestica a padurilor Teleormanului, si un val de pamant inalt de trei metri, cu o latime de 10 - 12 m, intarit cu portiuni de palisade sau ziduri de piatra si santuri de aparare. Se intindea pe 235 km, la o distanta variabila intre 5 - 30 km est de Olt. Al doilea Limes, cunoscut sub numele popular de "Brazda lui Novac", a fost ridicat ceva mai tarziu, traversand Oltenia.

Dan Coste