Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele Rohonczy sau Rohonc, în toate combinațiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit și încă nedescifrat în mod convingător.
Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei) până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány și-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Științe a Ungariei. Deși este încetățenită varianta „codexul Rohonczi”, articolul de față optează pentru denumirea „codice”.
Autor: Ovidiu PECICAN
Dupa mari discutii televizate, la OTV, despre faimosul – deja – Rohonczi Codex (de ce nu Codexul Rohonczi?), iata-l fotocopiat, transcris, descifrat si tradus, dupa cum ne asigura editoarea, Viorica Enachiuc. Alcor Edimpex SRL din Bucuresti s-a insarcinat cu aceasta opera editoriala care, dincolo de orice alte considerente, are un aspect grafic remarcabil (coperta si supracoperta, echivalare franceza a traducerii romanesti, prefata de Mihail Diaconescu si cuvint inainte al editoarei, postfata, bibliografie selectiva, vocabular comparat, harta Daciei in secolele I-II si a fortificatiilor romanesti din secolele VIII-XIII, plus un florilegiu de aprecieri semnate de universitari ca Gheorghe Ciobanu, Ariton Vraciu, Ioan C. Chitimia, Nicolae Dunare si Pandele Olteanu). Pentru amatorii de muzica romaneasca din secolul al XI-lea, se anexeaza la volum si o caseta audio continind descifrarile sonore ale notatiilor misterioase din Codex… (magistrul care a realizat performanta este prof. Ciobanu).
Ce este cu acest codex, totusi? Din cite aflam de la Viorica Enachiuc, este vorba despre un coligat manuscris prins intre coperti de piele, aflat la Arhivele Academiei de Stiinte din Ungaria (cota A 1.173), de 12 pe 10 cm si care s-a pastrat pina in 1907 la Rohoncz. El are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 rinduri, scrise cu pana si insotite de ilustratii („…87 de miniaturi care ilustreaza informatia oferita prin scene laice si religioase, cu caracter militar si stiintific etc.“, p. VIII). El i-ar fi fost daruit in 1838 de groful Bátthyány Gusztáv germanului Jülg Bernát, fost profesor universitar la Innsbruck, spre a fi cercetat, dar expertul si-ar fi declinat competenta. Peste ani, la 1878, Fejérpataki Laszló considera ca manuscrisul nu este decit un fals. Un alt autor tentat de descifrarea semnelor misterioase din acest codex, Németi Kálmán, pomenea constatarea unui anume Briquet, dupa care analiza hirtiei ar fi aratat ca aceasta este originara din nordul Italiei, provenind din 1529-1540. Ottó Gyürk era de parere, in 1970, ca semnele care acopera paginile sint cifre.
Din cite se poate vedea, povestea codicelui este incurcata, din analizele de pina acum rezultind ca: 1. hirtia pe care e scris ar fi italieneasca si ar data din prima parte a secolului al XVI-lea; 2. ca semnele care o acopera, insotite fiind de imagini, par sa aiba sens si nu sint aleatorii; 3. ca ar putea fi si un „fals“, raminind insa de precizat in ce sens se poate utiliza acest cuvint in legatura cu ciudatul coligat, cita vreme el nu pretinde in mod explicit nimic despre sine, despre continutul si valoarea sa.
Meritul incontestabil al Vioricai Enachiuc este ca si-a asumat sarcina dificila de a cerceta, la rindu-i, opul indescifrabil. Vreme de trei decenii, ea s-a aplicat materialului studiat, propunind, in fine, o ipoteza de lucru. Conform acesteia, semnele reflecta o scriere coerenta si descifrabila. „Ductul scrierii este de la dreapta la stinga, iar textul se citeste de jos in sus, primul rind, deci, devenind ultimul din fiecare pagina .
Ce este cu acest codex, totusi? Din cite aflam de la Viorica Enachiuc, este vorba despre un coligat manuscris prins intre coperti de piele, aflat la Arhivele Academiei de Stiinte din Ungaria (cota A 1.173), de 12 pe 10 cm si care s-a pastrat pina in 1907 la Rohoncz. El are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 rinduri, scrise cu pana si insotite de ilustratii („…87 de miniaturi care ilustreaza informatia oferita prin scene laice si religioase, cu caracter militar si stiintific etc.“, p. VIII). El i-ar fi fost daruit in 1838 de groful Bátthyány Gusztáv germanului Jülg Bernát, fost profesor universitar la Innsbruck, spre a fi cercetat, dar expertul si-ar fi declinat competenta. Peste ani, la 1878, Fejérpataki Laszló considera ca manuscrisul nu este decit un fals. Un alt autor tentat de descifrarea semnelor misterioase din acest codex, Németi Kálmán, pomenea constatarea unui anume Briquet, dupa care analiza hirtiei ar fi aratat ca aceasta este originara din nordul Italiei, provenind din 1529-1540. Ottó Gyürk era de parere, in 1970, ca semnele care acopera paginile sint cifre.
Din cite se poate vedea, povestea codicelui este incurcata, din analizele de pina acum rezultind ca: 1. hirtia pe care e scris ar fi italieneasca si ar data din prima parte a secolului al XVI-lea; 2. ca semnele care o acopera, insotite fiind de imagini, par sa aiba sens si nu sint aleatorii; 3. ca ar putea fi si un „fals“, raminind insa de precizat in ce sens se poate utiliza acest cuvint in legatura cu ciudatul coligat, cita vreme el nu pretinde in mod explicit nimic despre sine, despre continutul si valoarea sa.
Meritul incontestabil al Vioricai Enachiuc este ca si-a asumat sarcina dificila de a cerceta, la rindu-i, opul indescifrabil. Vreme de trei decenii, ea s-a aplicat materialului studiat, propunind, in fine, o ipoteza de lucru. Conform acesteia, semnele reflecta o scriere coerenta si descifrabila. „Ductul scrierii este de la dreapta la stinga, iar textul se citeste de jos in sus, primul rind, deci, devenind ultimul din fiecare pagina .
Viorica ENaCHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si ... "traducere"
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si ... "traducere"
Autoarea
Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului Rohonczi. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al PCR) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in latina vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la daci. Si da si citeva pagini traduse.
Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.
Manuscrisul
Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui Stefan cel Mare si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.
Limba manuscrisului
Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „dictionar latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu romana din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de munca pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.
Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.
Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.
Concluzii
Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...
Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si paranoia protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. Paunescu a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar Televiziunea nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon Savescu. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.
P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. Ungaria e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“.
________
1. Imi vin in minte, ca asemanare stilistica, doar caricaturile din Romania Mare.
Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului Rohonczi. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al PCR) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in latina vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la daci. Si da si citeva pagini traduse.
Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.
Manuscrisul
Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui Stefan cel Mare si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.
Limba manuscrisului
Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „dictionar latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu romana din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de munca pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.
Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.
Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.
Concluzii
Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...
Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si paranoia protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. Paunescu a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar Televiziunea nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon Savescu. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.
P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. Ungaria e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“.
________
1. Imi vin in minte, ca asemanare stilistica, doar caricaturile din Romania Mare.
Postări
ar trebui ca si autoarea sa fie subiectul unor cercetari de 20 de ani. cercetari psihiatrice.
RăspundețiȘtergereCred ca mai curind dumneata ai avea nevoie de 20 de ani de tratamente psihiatrice!
Ștergerefoaarte inteligent! daca vreunul din cititori sau autor va fi studiat psihologia, ar trebui, inaintea verdictelor subiective fals/adevarat, sa-si puna si intrebarea fireasca "cui bono?". de bun simt e ca intrebarea asta pune o eticheta empirica oricarei incercari de academism istoric, restul devenind cuvinte. dar intrebarea o putem pune si referitor la autorii sintezelor istorice cladite in articole sau carti, departe fiind de gindul de a provoca vreo les-majeste fata de o personalitate, care, pina la urma e tot fiinta si e supusa vietii emotionale ordinare asemeni anonimilor...in contextul cind, animat de nobilism stiintific, isi face mai mult un serviciu siesi decit neamului supus discutiei, trebuie sa te intrebi cui bono? tarii - nu, categoric, o minte slaba cu functie de autoritate se va folosi de asta motivindu-si pretentiile si e plina politica de asa ceva. de asta avem noi nevoie acuma, de sustinerea "adevarurilor" personale si polemica plina de noroi la adresa muncii altora? atunci multumesc in numele tuturor celor care inca mai iubesc tara asta si prefer sa ma identific cu ultimul "comati" decit cu descendenta "adevarata" declamata de oricine, pentru ca ala a crapat aparind glia asta, in timp ce altii (inca) isi expun poleiala in public. respectele mele pentru scinteia divina din fiecare!
RăspundețiȘtergerePe considerentul ca hartia provine din 1529 din Italia,nu se poate spune decat ca e o copie.
RăspundețiȘtergereDaca o copie e un fals, asta trebuie demonstrat. Pe aceasta logica deci, toate documentele scrise aflate in copii in toata lumea sunt false, sau posibil false.Inclusiv Biblia. Doua sunt concluziile.
Ori cineva 'L-a produs" ca artefact pentru vanzare pe bani buni, ori e o copie a ceva ce a existat. Copii dupa ceva ce se presupune ca au existat sunt peste tot in lume si s-au facut istorii pe seama lor, ba s-au creat si religii.Pentru ca nu cunosc sa existe vreo scriptura originala.
Cineva a pierdut totusi timp sa fabrice aceasta lucrare, sunt totusi peste 400 de pagini.
Aaaaaaa, e in discutie daca intr-adevar a fost tradus. Si daca a fost tradus corect. Si daca e al vlahilor. Dar, sa nu aruncam cu noroi asa usor. Sa vedem si cum s-a facut traducerea.Chiar si scrisa cu susul in jos, semnele care ar reprezenta acel alfabet ar trebui logic sa se repete cu constanta si sa insemne acelasi lucru in cele 400 pagini.
Au mai fost traducatori si ai sumerienilor. Aia a fost corecta?
Si totusi, cine dracu a pierdut atata timp sa falsifice un document si despre ce?
Pentru ca fals-nefals, trebuie sa aiba o logica.
Pe scurt. Exista aceasta lucrare? S-au formulat alte pareri asupra alfabetului sau semnelor respective? Ce pot insemna insa? Da, poate insemna un artefact contrafacut . Dar daca nu e ? Daca e o copie a unui document disparut ca original? Dar de ce e scris cu susul in jos?
Buna.Tot ce este legat de istoria noastra si de tezaurul dacic,ptr unii sint ,,falsuri grosolane,, !!!De tablitele de la Sinaia...normal,sint false !!! Despre scrierea de la Tartaria....majoritatea spune ca o minciuna grosolana !!!Hai sa vedem de ce trebuie,ptr noi,sa fie falsuri iar ptr altii....Vedeti filmuletul : http://www.youtube.com/watch?v=h_pUjDq65tA
RăspundețiȘtergereVad ca nu se poate intra pe adresa ! Pe youtube cautati....7000 year old szekler hungarian runic stele [e vorba de cele 3 placute de la Tartaria]...care,cum e si normal,sint maghiare !!!Deci ptr noi trebuie sa fie false ptr a le putea ,,fura,, altcineva,nu?
RăspundețiȘtergerePentru voi, minoritarii, care tot elogiati runele dacice din "tinutul secuiesc", nu uitati ca imperiile au murit demult si suntem intr`un nou mileniu. Cei ce traiesc in trecut nu au ce cauta in prezent ! Locul lor este la cosul de gunoi a istoriei.
RăspundețiȘtergereCe rost au asemenea mesaje pe un blog de istorie? In caz ca nu cunosti se pregateste un nou imperiu numit statele unite ale europei, ai auzit de asa ceva? iar statele in forma actuala vor avea din ce in ce mai putina suveranitate nationala in detrimentul parlamentului european si al comisiei europene devenita noul guvern UE. iar pasul doi e inlocuirea statelor asa cum sunt azi cu euroregiunile transfrontaliere care deja sunt trasate. asa ca sa lasam mesajele astea pline de un nationalism de 2 lei si sa studiem istoria asa cum e in realitate ( nu ce ne invata propaganda!) si sa vedem cum ne putem feri de pericolele viitoare.
ȘtergereDincolo de emotiile pe care se pare ca acest codice le stârneşte, trebuie văzut ce conţine de fapt. Desenele sunt în mare parte identificabile şi se potrivesc miniaturilor din cărţile religioase. O analiză a fiecărui desen găsiţi aici http://rohonczcodex.wordpress.com/
RăspundețiȘtergereAm verificat "7000 year old szekler hungarian runic stele " pe youtube si intr-adevar tablitele de la Tartaria nu mai sunt scriere veche pelasga ci o scriere maghiara:)))))))))))))) E prea tare ! Pe ideea asta si germana e tot ungara si engleza, maine poimaine e de fapt o derivata ungara, iar ungurii sunt buricul lumii. Mai stii, cu banii lui Soros, poate vine Tismaneanu sa ne demonstreze si asta:)))
RăspundețiȘtergereAm sa prezint si eu niste dovezi neutre .din Strabon geografia :
RăspundețiȘtergere1.”des Gètes un peuple Thrace” GETII UN POPOR TRAC
2.”des Moesiens, Thraces aussi d’origine ” MOESII TRACI DE ORIGINE
3.”,Aelius Catus prendre 50 000 hommes sur la rive ultérieure de l’Ister et chez les Gètes, peuple qui parle la même langue que les Thraces, et les transporter dans la Thrace proprement dite” CATUS A LUAT 50 MII DE OAMENI DE LA VARSAREA DUNARII DE LA GETII CARE VORBESC ACEASI LIMBA CA TRACII SI I-AU TRANSPORTAT IN TRACIA PROPIUZISA ” Catus, Lucius proconsul de Macédoine, et légat de Mésie à une date vers 2-3 ou vers 10-11. Deci inainte de razboiul cu dacii din anul 101-102.
Deci este posibil de aici sa provina AROMANII care ar putea fi traco-geti romanizati cu 100 de ani inaintea celor din nord.Este doar o teorie desi in Tracia erau si acolo traci care vorbeau aceeasi limba.Deci sunt dovezi ca am fost acelasi popor acum 2 mii de ani.
4′.Les Daces parlent absolument la même langue que les Gètes” DACII VORBEAU ABSOLUT ACEASI LIMBA CA SI GETII
5.”Triballes, autre peuple de la Thrace, de recevoir souvent au milieu d’eux des bandes [de Gètes] émigrants”TRIBALII ALT POPOR TRAC IN CARE SE GASEAU ADESEA IN MIJLOCUL LOR BANDE DE GETI EMIGRANTI.
Dacul dd
RăspundețiȘtergereVad ca multi unguri care comenteaza afirma ca ungurii erau scyti.
Ungurii(maghiarii) au venit din scytia , este ca si cum ai spune ca ungurii au venit din asia si vorbeau limba asiatica.Care o fi aceasta limba ca sunt mii de popoare in Asia.
Si ca sa lamurim dau citatul din Herodotos un istoric grec care vorbea de limba scytilor .Gasiti pe wilkipedia "
Herodotus also gives a list of Scythian theonyms (Hist. 4.59):
• Tabiti = Hestia. Perhaps related to Sanskrit Tapatī, a heroine in the Mahābhārata, literally "the burning (one)".[20] IN LIMBA ROMANA =A TOPI
• Papaios = Zeus. Either "father" (Herodotus) or "protector", Avestan, Sanskrit pā- "protect", PIE *peh₃-.[21] IN LIMBA LATINA SI FRANCEZA PAPA=TATA
Cum a ajuns la francezi? posibil sarmatii si alanii care s-au stabilit in Franta.
• Api = Gaia. Either "mother"[22] or "water", Avestan, Sanskrit āp-, PIE Hep-[23]
Adica pe romaneste APA de baut , mai exista cuvantu APA si in sanscrita si lituaniana, persana, si celti =ABA.
• Goitosyros or Oito-syros = Apollo. Perhaps Avestan gaēθa- "animal" + sūra- "rich".[24] Traducere gresita SUROS este SURIA in sanscrita si SOARELE in romaneste.
• Argimpa-sa or Artimpasa = Aphrodite Urania. To Ossetic" art "and Pashto or, "fire", Avestan āθra-.[25] latia "arde" ca si in romaneste ARD, ARDERE.
Concluzia ar fi ca acesti SCYTI au o limba inrudita cu sanscrita adica indo-europeni.
Ungurii nu au o limba indo-europeana adica nu pot fi SCYTI.
TEORIA CADE .GASITI ALTCEVA BAIETI.
Vad ca multi unguri care comenteaza afirma ca ungurii erau scyti.
RăspundețiȘtergereUngurii(maghiarii) au venit din scytia , este ca si cum ai spune ca ungurii au venit din asia si vorbeau limba asiatica.Care o fi aceasta limba ca sunt mii de popoare in Asia.
Si ca sa lamurim dau citatul din Herodotos un istoric grec care vorbea de limba scytilor .Gasiti pe wilkipedia "
Herodotus also gives a list of Scythian theonyms (Hist. 4.59):
• Tabiti = Hestia. Perhaps related to Sanskrit Tapatī, a heroine in the Mahābhārata, literally "the burning (one)".[20] IN LIMBA ROMANA =A TOPI
• Papaios = Zeus. Either "father" (Herodotus) or "protector", Avestan, Sanskrit pā- "protect", PIE *peh₃-.[21] IN LIMBA LATINA SI FRANCEZA PAPA=TATA
Cum a ajuns la francezi? posibil sarmatii si alanii care s-au stabilit in Franta.
• Api = Gaia. Either "mother"[22] or "water", Avestan, Sanskrit āp-, PIE Hep-[23]
Adica pe romaneste APA de baut , mai exista cuvantu APA si in sanscrita si lituaniana, persana, si celti =ABA.
• Goitosyros or Oito-syros = Apollo. Perhaps Avestan gaēθa- "animal" + sūra- "rich".[24] Traducere gresita SUROS este SURIA in sanscrita si SOARELE in romaneste.
• Argimpa-sa or Artimpasa = Aphrodite Urania. To Ossetic" art "and Pashto or, "fire", Avestan āθra-.[25] latia "arde" ca si in romaneste ARD, ARDERE.
Concluzia ar fi ca acesti SCYTI au o limba inrudita cu sanscrita adica indo-europeni.
Ungurii nu au o limba indo-europeana adica nu pot fi SCYTI.
TEORIA CADE .
Pt anonimul din 19 aprilie: bai nene ai umplut forumul cu acelasi mesaj ma mir ca nu il vede ca spam! ce dracu tot repeti atata? S-a inteles deja ideea ta! scrie si altceva ce mama dracu....
RăspundețiȘtergere