Originea Poporului Român (III)

Spre deosebire de daci, getii sunt vazuti de greci ca un fel de sciti. Interesant…

In cartea Religia dacilor,se vorbeste despre unirea celor 2 formatiuni-cea daca a lui Deceneu (un nume cam centum) din Ardeal si cea getica a lui Burebista (Oltenia si Muntenia).

Si granita centum-satem trece practic prin Romania de astazi,cel putin asa arata hartile de pe net...

           Mie mi se pare că pentru ca o limbă să intre în reacţie de combinaţie cu altă limbă, trebuie să fie asemănări mari, mai ales gramaticale, cum ar veni, asemănări de ansamblu. Diferenţele de lexic, de pronunţie se mai ajustează. Cu gramatica este mai greu. Lexicul denotă materialul limbii, gramatica arată funcţionarea ei.

În plus trebuie să existe condiţii demografice. Arheologii sârbi au găsit pe Morava traci şi celţi convieţuind multe sute de ani, nu acelaşi lucru se poate spune despre romanii şi dacii care au trăit în Dacia Traiană. Eu am arătat mai în spate dovezi despre romanizarea celţilor. Se poate raţiona pe invers deducând din această romanizare că limba celtiliră era asemănătoare cu latina (există dovezi despre volci, populaţia din Pannonia etc.). Toate aceste se constituie într-un model pentru cei care vor să arate romanizarea dacilor, model pe care respectivii nu îl pot urma. Se vorbeşte doar de o colonizare a teritoriului Daciei cu romani, o alungare a dacilor în locuri mai ferite.

Revenind la Slavi si la "predecesorii" lor intru migratii:

Limba bulgara are o componenta foarte importanta proto-bulgara (turanica). Proto-bulgarii fac parte din acelasi grup etno-lingvistic ca si hunni, avarii pecenegii si cumanii. Hunni si bulgarii au convietuit in sec IV - V. Apoi bulgarii navalesc in Moesia, Tracia si Macedonia la 488, cu acceptul bizantinilor pentru a alinga pe Goti. Apoi Bulgarii rup intelegerea cu Bizantinii si la anul 502 cuceresc intreaga Tracie. Apoi din 540 incep si asaltul asupra Ilyriei, isa nu reusesc sa cucereasca decat cateva forturi.

Ca sa opreasca pe Bulgari, Bizantinii se aliaza cu Utrigurii si Kutriguri, care reusesc pana in 562 sa opreasca pe Bulgari. Apoi timp de un secol urmeaza invazia triburilor slave. Bulgarii sunt incetul cu incetul asimilati de catre slavii care se aseaza in Moesia, Tracia si Macedonia

Potrivit spuselor mai multor savanţi, cum ar fi Đorđe Sp. Radojčić, Konstantin Jireček, Boško Strika şi alţii, strămoşii sârbilor au locuit în ţinutul Boichia (Bojka), dincolo de Carpaţi, pe teritoriul de azi al Ucrainei. De aici încep în secolul al VI-lea să migreze spre Peninsula Balcanică, pe văile râului Tisa, peste Criş, Bega şi Timiş. Până la colonizarea ungurilor şi a mişcării românilor spre Mureş, din Boichia, adică ţinutul triburilor ruseşti, până în ţinuturile balcanice se întindea un lanţ etnic neîntrerupt alcătuit din sârbi. După migraţie, o parte dintre sârbi au rămas în ţinuturile de baştină, Boichia, care în evul mediu era denumită Ţara sârbească, ucrainienii denumind-o astăzi Ţara Sribna.

Mai sunt amintiţi şi severii sau severienii pe care istoricul ceh Niederle îi situează între Timiş şi Cerna. Acest savant a ajuns la concluzia că ei erau o parte a marelui trib cu acelaşi nume şi care în secolul al VII-lea a trecut Dunărea şi s-a stabilit în Moesia, pe teritoriul Serbiei de azi. De la ei au rămas unele toponimice cum ar fi judeţul Severin sau oraşul Turnu Severin.

Izvoarele france de la începutul secolului al IX-lea pomenesc că “în Dacia pe Dunăre trăieşte tribul slav al abodriţilor”. Pavel Iosef Schafarik, în lucrarea sa Antichităţi slave afirmă că aceştia trăiau în ţinuturile de lângă Mureş şi dă ca exemplu unele toponime - râul Bodrog, afluent al Mureşului, şi localitatea cu acelaşi nume. Konstantin Jireček în lucrarea sa Istoria sârbilor ajunge la concluzia că e vorba despre un trib slav, obodriţi sau bodriţi, care şi-a lăsat numele în mai multe locuri ale Pustei Panonice în drumul lui spre nord-vest, spre Cehia şi Germania, până spre avalul râului Elba.

Multe dintre cele spuse mai sus precum si harta de mai jos sunt deja postate in acest topic, cu o sama de comentarii asupra genezei celor doua popoare, sarb si bulgar. Evident ca si limba vorbita de catre cele doua popoare este diferita in functie si de limba acelora dintre triburile slave, bulgare, tracice, moesice si ilyrice care participa la cele doua procese de formare etnica.

Eu nu cred ca limba bulgarească si limba sârbeasca s'au separat dintr'o limba comuna, in sensul ca nu a exsitat vreodata o limba sârbo-bulgara. Cele doua limbi au evoluat separat odata cu formarea popoarelor sarb si bulgar, avand ca substrat limba slava veche (sau diferite dialecte ale aceste limbi vorbite de catre diversele triburi slave care intra in procesul de etnogeneza al fiecarui popor in parte) la care s'au adaugat alte elemente lingvistice, prin asimilare...

Si daca am vorbit de predecesorii Slavilor, nu strica sa amintim macar o  singura inscriptie Turanica apartinand proto-bulgarilor ( ori avarilor?) din acea perioada. De ce sa amintim acest text? Deoarece, in goana lor disperata dupa DOVEZI ale formarii poporului si limbii romanesti LA NORD DE DUNARE, unii "tovarasi" au interpretat un text complet NEROMANESC ca fiind... in limba "proto-romaneasca!

Priviti si judecati la aceste Aberatii:

Inscrisptia de pe vasul nr. 21 de la Sânnicolau Mare, cel mai vechi document epigrafic în limba “romana”…. Chipurile!

 "BUILA ZOAPAN TECI DIRETOIRI BUTAUL ZOAPAN TARGORIE ITIRI TAICI"

Adica:

Jupan Buila [are] toate drepturile, jupan Butaul [are dreptul de] itiri [în] toate târgurile".

BUILĂ şi BUTAUL = vechi nume proprii romanesti

ZOAPAN = Jupân

TECI si TAICI = toate de la banateanului tăce , tăte

DIRETOIRI = dreptuiri, direpturi, diretuiri

TAGORIE = terg , târg (vazi Tergoviste, Târgoviste)

ITIRI = iviri, aparitii (vine de la a se iţii)

http://mesota.rdsbv.ro/atestate/revista/3.html

------

In realitate TEXTUL E ACESTA:

 Din http://www.kroraina.com/pb_lang/suppl1.html

<<Inscription on one of the golden cups of the treasure from Nagy Saint-Miklos in Hyndary, discovered in 1799. Kept in a museum in Vienna.

Publications: St. Mladenov. DIE INSCHRIFTEN des altbulgarischen Schatzes von Nagy Saint-Miklos, im Banant. GHM, 4 1922/1923.

VOILA ZOAPAN TESI DJUGETOIGI BOITAUL ZOAPAN TAGROGI IZIGI (or ICHIGI) TAISI.

Proto-Bulgarian translation:

BOILA ZHOAPAN TEZI DJUGETOIGI BOITAUL ZHOAPAN TAGROGI IZIGI (or ICHIGI) TAISI.

-----------

Se spune ca limba Bulgara-Veche este practic necunoscuta si deci documentul nu e relevant!

Oare?

In acele vremi, bulgara-veche si avara ( de exemplu), ca si hunica formau un "summum", cum sa-i zic altfel?  Practic erau "dialecte" ale uneia si aceleiasi limbi turanice, diferentiate intre ele mai mult prin triburile si uniunile tribale ce dadeau denumirile, decat prin diferente semnificative lingvistice.

Tot asa, mai tarziu , Pecenega si Cumana, - defapt sunt un singura limba, bine cunoscuta dealtfel ( prin Codex Cumanicus si alte texte) si relativ inteligilbile cu ce numim azi limba Turca.... asa ca oricum s-ar interpreta textul, romanesc NU ESTE.

           Pecenegilor le sunt atribuite, dar există controverse în acest sens, anumite inscriptii runice scrijelite în piatră, recuperate în arealul meridional al Europei de Est, precum şi tezaurul descoperit la Sînicolaul Mare descoperit în anul 1799 şi păstrat la Kunsthistorisches Museum din Viena (există argumente pe baza cărora tezaurul este atribuit bulgarilor, avarilor sau ungurilor). În aşezările fortificate şi în mediul rural în Dobrogea au fost găsite pandantivele foliforme specifice pentru pecenegi, alte obiecte specifice pecenegilor şi numai lor: pandantivele în formă de frunză, lucrate din bronz prin ajurare.

Mahmud al-Ka ghari din secolul al XI-lea cunoscător al dialectelor turanice susţinea înrudirea cu limba kirkizilor, kipciakilor (cumanilor) si oghuziulor.

Anna Comnena (cca 1120) susţinea că pecenegii (denumiti de ea „sciţi") vorbeau aceeaşi limbă ca şi cumanii.

Istoricii bulgari au totusi o mare problema: explicarea formarii limbii bulgaresti. Ei sunt cu totii de acord ca incepand cu anul 562 invazia slava a asimilat elementele bulgaresti care existau in Moesia Tracia si Macedonia, Chiar ei spun ca acest fenomen se datoareaza faptului ca proto-bulgarii erau cu mult mai putini decat slavii. Si eu sunt curios sa aflu cum explica ei totusi crucile crestine "proto-bulgare" cand Boris se crestineaza la 864-865.

Turanicii au fost asimilati de catre populatiile bastinase si in sudul Dunarii dar si in nordul Dunarii. Putinii avari care mai traiau alaturi de bastinasi, mai cu seamna ca sunt si infranti de franci dispar pur si simplu din istorie la 797, probabil pierduti in marea masa proto-romaneasca.

Avarii lasa totusi in urma lor in Banat si Transilvania primele formatiuni pre-feudale romanesti. Romanesti?

Oare?

Ia sa mai citim...

Primele "formatiuni statale", dar posibil ca NU PREA romanesti la epoca aia....

Despre Pecenegi:

(..........)

Pecenegii Tatos, Szesthlav şi Szatza se localizează cel mai probabil în sudul Dobrogei (avem în vedere Dobrogea istorică) şi în Deliorman. A existat o teorie care s-a oficializat pentru o perioadă , teoria “primelor formaţiuni statale româneşti”, teorie elaborată de N. Iorga şi N. Bănescu, dar dovedită ca lipsită de fundament de-a lungul vremii.

--------

Formatiuni statale ale valahilor sudici

Câţi români ştiu că alfabetul latin a fost folosit mai întâi într-o lucrare în aromână? Câţi ştiu că aromânii au ridicat dintre ei personalităţi ce au avut destinul lui Horea, că eroii aromâni dau azi nume de străzi în unele ţări balcanice, că aromânii au avut un Blaj al lor ce depăşea Atena, că au avut puterea economică de a ridica palate, poduri, academii, muzee în Viena, Budapesta, Atena, că numeroşi miniştri, scriitori, savanţi ai ţărilor balcanice au avut sânge aromân, că personalităţi din istoria, cultura şi ştiinţa noastră de la Milescu Spătarul şi Dosoftei - la Şaguna, Take Ionescu şi Bolintineanu au avut (şi alţii într-un număr greu de crezut) aceeaşi origine aromână? Câţi ştiu că primele state româneşti (Valahii) au fost întemeiate în Balcani şi că regatul României Mici a impus deschiderea pentru ei a peste 100 de şcoli, licee, biserici?

Personal cred că aceste informaţii şi încă altele trebuie să facă parte din bagajul unei minime culturi generale şi că şcoala, alături de presă, trebuie să îşi asume acest demers.

Prin regiunea Timocului este desemnat teritoriul din dreapta Dunării din nord-estul Serbiei şi nord-vestul Bulgariei cuprinzând din Serbia ţinutul de la Muntele Rătan [1] (despre care o legendă a românilor timoceni spune că este “buricul pământului”) la Dunăre, de la valea Moravei la valea Timocului, iar din Bulgaria zona Vidinului până la Lom.

N. Iorga  spunea că “atât în Serbia cât şi în Bulgaria sunt sute de mii de români care trăiesc dincolo de apă tocmai cum trăiesc oltenii şi ţăranii munteni pe malul cel stâng”, iar G. Vâlsan că avem aici “o adevărată Bucovină de Sud”.

Regiunea este cunoscută şi sub numele de Tribalia de la tribali- populaţie de neam tracic (după Strabo, Diodor etc) sau iliric (după Ştefan din Bizanţ) atestată aici încă din sec. VII-III î. Hr [3]. Tribalii aveau o organizare statală proprie şi s-au remarcat în bătălia contra lui Filip al II–lea al Macedoniei, pe care l-au înfrânt şi l-au rănit .

Populaţia tracică de aici a început să fie romanizată înaintea celei de la nord de Dunăre, romanii începând în ultimele decenii ale erei trecute şi terminând în anul 15 d. Hr. întemeierea provinciei Moesia, împărţită în anul 86 în Moesia Inferior şi Superior. Moesia Superior a servit ca bază de plecare în războaiele împotriva dacilor în timpul lui Domiţian şi Traian, iar după retragerea aureliană, în 285 Diocletian împarte teritoriul în 4 provincii: Dacia Ripensis lângă Dunăre, Dacia Mediteranea cu centrul la Niş, Moesia Prima în nord-vest şi Dardania în sud. Apropo de Moesia, cronicarul grec Niceta Choniatul afirmă despre locuitori că “înainte se numeau Mizi, iar acum Vlahi”. Această organizare a dăinuit până în timpul lui Iustinian.

La începutul sec. VII dominaţia romano-bizantină cedează sub presiunea slavilor4. În a doua jumătate a secolului al IV-lea şi la începutul secolului al V-lea la Remesiana (Bela Pelanka de astăzi, aflată la 30 de km est de Niş), capitala Daciei Mediteranea, a activat episcopul Niceta, “apostolul dacilor de pe ambele maluri ale Dunării” după cum îl numeşte Vasile Pârvan. Timocul a fost numit de daco-moesi Timakus, iar Morava va fi Margus, provincia numindu-se Margensis (sârbii îi spun Craina care înseamnă margine). Împăratul Caius Galerius Valerius Maximus s-a născut într-o familie din Timoc dintr-o dacă refugiată de la nord de Dunăre.

Legăturile dintre N şi S Dunării sunt evidente şi prin strămutările de populaţie. În anii 10- 12 a.D., consulul Sextus Aelius Catus transferă 50 000 daci la sud de Dunăre, la 57-67 a.D. guvernatorul Moesiei strămutase 100 000 suflete în dreapta fluviului. Dintre cei 80 de împăraţi romani 40 au fost de origine traco-iliro-dacă. Iosif Constantin Drăgan le înşiră numele în “Istoria românilor” (1993) la pag. 46. În 329 Constantin cel Mare a făcut pod de piatră peste Dunăre. Importanţa excepţională în destinele imperiului roman a zonei între sec III-VI l-a făcut pe V. Beşevliev să vadă în statul roman de atunci un “imperiu roman de neam tracic” .

Iată că la sud de Dunăre procesul de formare a poporului şi limbii române prin durata mult mai mare a stăpânirii romane s-a putut desfăşura chiar mai temeinic decât în Dacia (al cărei nume va fi chiar împrumutat pentru parte din Moesia). După mulţi istorici (Puşcariu, Dragomir, Gamilscheg etc) Timocul, Banatul şi Oltenia sunt leagănul formării limbii române [57]. Sârbii cu greu au slavizat mai apoi şi numai în parte rămăşiţele coloniilor romane şi populaţia tracă romanizată. Populaţia românească s-a păstrat mai curată în văile înalte şi pădurile dese ale acestui ţinut muntos al Timocului. I.F. Dobrescu, în revista Geopolitica nr 1/2005 afirmă că “nu avem nici o dovadă de-a lungul a o mie de ani de istorie că regiunea timoceană ar fi fost la origine sârbească şi că ulterior, la o dată neştiută ea s-a transformat într-una românească, aşa cum se prezenta ea la sfârşitul secolului al XIX-lea, când de la est de râul Morava şi până la graniţa cu Bulgaria nu se vorbea decât româneşte”. Aria de formare a poporului român de la sud de Dunăre a fost mult mai mare, ea întinzându-se de la Dunăre şi până în Tessalia.

          Urme ale acestei romanităţi mai întâlnim şi astăzi în Serbia, unde localităţi precum Grădişte, Surduliţa, Ursule, Surdul, Corbul, Cătun, Clisura, Clisuriţa, Surliţa, Vlasina, Izvor, Gumerişte, Târgovişte precum şi altele, aflate în sudul Serbiei de astăzi, în districtul Pcinia, amintesc de populaţia românească care le-a numit astfel şi care în prezent a fost asimilată de către sârbi. În secolele X – XIV a existat şi o episcopie a “vlahilor”, supusă canonic arhiepiscopiei de Ohrida, care în secolul al XIII-lea îşi avea sediul la Vreanoti, localitate identificată cu Vranje, în sudul Serbiei. Astfel, Nicolae Iorga consemna că “pe la 1200 Ştefan Nemania dă Hilandarului 170 de familii de vlahi, cu juzii lor. Sub Ştefan Uroş I se adaugă alte 30 de familii la Drin. Donaţii se mai fac, cu sutele de familii de Ştefan Nemania pentru mănăstirea Jicea, de Ştefan Uroş II pentru o altă mănăstire şi pentru Gracianiţa, de Duşan pentru o mănăstire lângă Prizern. Vlahii sunt pe atunci şi lângă Marea Adriatică, şi în Zeta şi pe la Priştina”. Istoricul ceh Jirecek, marele specialist în istoria Balcanilor, consemnează nume romanice în toată regiunea Nişeva, Struma de Sus şi Ischer precum: Herul, Bănişor, Creţul, Borbulovici, Viturcii.

Românii de aici precum şi cei din Croaţia, Bosnia, Muntenegru poartă numele de vlaşi sau vlahi. Pe la 1348 în Croaţia exista o Valahia Mică, în Serbia evului mediu regiunea Raşca se numea Staro-Vlaska (Vlachia Veche), Valaşka era o parte din Moravia. În Cronica slavilor din Diocleea (1160-1170) se arată asimilarea vlahilor de către slavi, provincia era o Valahie şi era locuită de valahi .

În timpul migraţiilor şi atacurilor avaro-slave de după sec. VII populaţia sud-dunăreană romanizată a fost parte slavizată, parte s-a retras în munţii din Peninsula Balcanică, dând populaţia aromână, parte s-a retras înspre apus între coasta dalmată, Drava şi Morava dând pe acei maurovlahi (morlaci sau vlahii negri), o parte au migrat spre nord,  iar o parte a rămas în munţii Timocului numeroase izvoare amintind vlahii timoceni. La 818 “ducis Timocianorum” trimit soli la franci spre a solicita ajutor împotriva bulgarilor. Stoian Marokovici în “Les problemes serbes” se referă la Constantin Porfirogenitul care menţiona că pe Morava, Mlava, Pecus nu erau sârbi, ci o altă “populaţie de o altă formaţie etnică”

Kekaumenos din sec. XI vorbind despre vechii locuitori de la sud de Dunăre şi lângă Sava spune că “îi numim daci şi besoi”. Ţinutul ajunge de pe la anul 1000 iar în stapânire bizantină vreme de două secole. După cum relatează clericul Ansbert, participanţii la cruciada a treia au fost atacaţi de vlahii dintre Timoc şi Morava. Niketas Choniates şi Kekaumenos amintesc de o traditie a rezistenţei valahe în faţa bizantinilor.

Primele mănăstiri din zonă datează din sec. XIII şi cărţile istorice sârbeşti spun că sunt făcute de Radul I Voivoda Vlaşci. La sfârşitul sec. XIII în această parte a Serbiei a fost o evidentă ridicare a elementului românesc, regii sârbii au dat privilegii românilor şi cnejilor lor8. Iorga amintea o teză conform căreia în sec. X chiar era o formaţiune politică în zona Vidinului ce şi-ar fi extins autoritatea şi asupra malului stâng al Dunării.

            În 1210, voievodul Mihail al Transilvaniei vine cu o armată din saxoni, români, secui şi pecenegi în ajutorul ţarului Asan Burul din Vidin. Împăratul Iustinian recunoscuse de la începutul sec. VIII titlul de Caesar (ţar) bulgarilor ce îl ajutaseră să recucerească tronul după ce tot el i-a învins şi strămutat pe mulţi în Asia Mică10. Statul Asăneştilor este prezentat în izvoare ca “ţara valahilor”, arhiepiscopul Ioan de Sultanyeh face speculaţii privind latinitatea bulgarei şi a delimitării geografice a “Volaquiei”. Paisie, egumenul mănăstirii Hilandar în “Istoria slavo-bulgară” în 1762 spune despre vremea lui Asan cel Bătrân că “luaseră vlahii erezia romană, citeau vlahii latineşte că aceia sunt cu latinii de un neam şi o limbă” şi că mai apoi au oprit acestea cu pedeapsa că “li se va tăia limba” şi “aşa vlahii s-au întors la credinţa pravoslavnică şi citesc slavoneşte acum” .

Asan II stăpânea şi Cetatea Severin pe care o pierde la 1236 pentru a păstra ţinutul timocean Branicevo. După 1240 ungurii vor ocupa Maciva şi Braniceva. Există aici un Greborius ban de Cucevo şi Branicevo. O parte a zonei (fără să atingă Timocul) va fi dăruită de regele Ungariei ginerelui său sârb Dragutin. Va fi restituită însă lui Carol Robert. Vidinul era al despotului Şişman şi urmaşului său Mihail. Statul Timocean de la Dunăre dintre râurile Pek şi Lom (1280-1397) avea o populaţie majoritar românească şi o dinastie în mare parte de origine română (Sracimir era fiu de domniţă româncă şi soţ al unei romance).

Ungurii sub Ludovic I au pătruns în Bulgaria, unde cuceresc Vidinul în 1365 şi desfăşoară încercări de consolidare a ocupaţiei concomitent cu acţiuni de convertire la catolicism. Acestea nu au făcut decât să alimenteze revolta localnicilor bulgari şi români timoceni de credinţă ortodoxă11. În 1363 şi 1369 domnul muntean Vlaicu Vodă trece Dunărea pentru a elibera Vidinul. Succesul românesc făcut “şi cu voia unor locuitori ai săi” a înlăturat stăpânirea ungurească din banatul Vidinului şi a avut un mare răsunet, Vlaicu Vodă fiind apelat cu titlul de rege. Făcuse ceea ce va face Mihai Viteazul în Ardeal. El a mai cucerit şi Severinul şi Nicopolul. Ungurii luaseră Vidinul de la Straşimir ce era cumnat cu Vlaicu. Voievodul român până la încheierea păcii i-a dus pe locuitori la nord de Dunăre şi urmau să se întoarcă [12]. Ungurii vor uni politic şi administrativ Timocul şi Banatul sub conducerea unui ban din Vidin. Vlaicu vodă a primit o compensaţie în Făgăraş şi Severin şi a rămas apoi garant al ţaratului de Vidin recucerit de la unguri.

http://www.mdn.md/index.php?day=1146

Protocronism si alte aberatii “oficiale

Ce conteaza ca densitatea cea mai mare pe actualul teritoriu din Romania se gaseste in dealurile subcarpatine (care nicaeri nu sunt mai inalte de 600m)?

Ce conteaza ca nici o comunitate romaneasca n-a existat la o inaltime mai mare de 600 m pe teritoriul Romaniei? Noi muncim, noi nu gandim. Asa ca noi aici ne-am nascut la inaltimi de 1500m, unde nici urma de om nu exista. De aceea noi denumim raurile Repedea si nu Bistrita. Fiindca traim in locuri unde nici urma de om nu exista!

Fiindca nu ne vindem tara noi nici in rupturile capului nu vom accepta ca getii erau un trib tracic al carui spatiu vital trecea la sud de Dunare (unde si astazi exista urme ale celebrelor "dave"), ca Tribalia denumea un teritoriu al tribalilor, tot traci, a carui suprafata se intindea pana la sud in muntii Rodopi, teritoriu care in linii mari se suprapune cu ceea ce astazi lingvistii definesc locul de nastere al protorom^nei.

Fiindca noi muncim si nu gandim, noi nu deranjam popoarele fratesti, de care suntem uniti prin lupta de clasa impotriva burgheziei exploatatoare si nu le suparam cu istoria milenara a rom^nilor in Balcani, a caror istorie practic incepe cu anul 212 i.e.n. cand romanii incep sa cucereasca Balcanii.

Ba chiar noi acceptam jignirea care acestia ne o aduc cand ne denumesc neamul vlahi, parca ar forma o alta limba si un alt popor. Pe deasupra suntem solidari in lupta noastra antiimperialista incat nu sezizam ca vlahii aia din Timoc, sau Vidin, vorbesc dialectal denumit "daco-roman" si nu aromaneasca. Nu putem accepta nici in ruptul capului ca dialectul daco-roman se vorbea pana la Rodopi, Plovdiv sau Sofia fiind orase rom^nesti la origine, in vecinatatea lor pastrandu-se inca astazi grupuri razlete de rom^ni (vorbesc dialectul daco-roman).

Noi suntem atat de inversunati si solidari in lupta noastra frateasca anticapitalista incat acceptam cu drag si altruism cand ceilalti ne neaga identitatea, faptul ca reprezentam cel mai mare popor din Balcani, popor pus pe extinctie la sud de Dunare, fiindca noi din solidaritate proletara le negam inrudirea cu noi.

Ba chiar, spre deosebire de popoarele latine din vestul Europei, care accepta cu mandrie originea lor romanica si care recunosc ca limbile lor neo-latine au fost influentate de limbile germanice, noi in schimb, descoperim influentele slave si ajungem la concluzia ca am fi slavi, ori, aberant, descoperim ca traca era o protoslava, adica dacii ar fi fost protoslavi. Tot efortul nostru de proletari care muncesc si nu gandesc este sa demonstram ca noi suntem urmasii dacilor, ignorand complet istoria tracilor, a Tribaliei, a romanizarii tuturor populatiilor tracice.

Oare de ce am fi noi atat de prosti, atat de faliti sa ne renegam o istorie formidabila, in schimbul unei istorii de tarani besiti? (besii erau un tribtracic care traiau in zona muntilor Rodopi, care au fost mentionati in hrisoave pana prin sec. X, acestia fiind complet romanizati, iar Bisseni/Bessi erau pecenegii, popor turcic).

Concluzia mea este ca instauratorii comunismuluiin Romania au fost extraordinar de destepti. Au creat o tinta falsa, o cauza falsa, in care au atras zeci de popoare  pentru a le intretine

propria lor cauza, tot falsa, de a pune mana pe teritoriul sacru al celor trei mari religii iudaice.

           Exact ca la cei care au cucerit Tara Sfanta, un popor turcic, hazar, dar iudaic prin religie, ce se considera continuatorul poporului sfant, biblic.

           In perioada 1968-1989 Partidele comuniste isi pierd elementul lor esential, cel "internationalist". Comunismul capata o noua dimensiune, cea "nationalista", cand pe modelul fratilor plecati in Tara Sfanta, se creaza "nationalismul comunist", un nationalism care pune la baza conceptului national ideea de "continuitate". Protocronismul isi face de cap, aberatiile devin moda zilei, toti falitii cu prejudecati inculte si aculturale devin vedetele zilei. Se debiteaza in nestire tampeniile, nu mai exista masura.

Se creaza o noua imagine a tarilor foste crestine si nationale, cea a unor state formate din tampiti, de idioti mancatori de minoritati, devoratori de tigani, antisemiti, rasisti samd. Nu numai atata, aceste state comuniste, devin tot mai mult asociate cu fascismul si nazismul. Dupa 1989 asta va fi tema cel mai des trambitata.

Economia tarile comuniste decade, devine falita. Nu mai exista nici un sprijin economic dinspre occident. Dictatorii comunisti sunt lipsiti de idei inovative, sistemul comunist devine falit. Singura sansa de supravietuire devine exarcerbarea unui nationalism desuet, inspirat de fostii lor tovarasi de lupta, care au dezertat dupa ce inainte i-au promovat.

Dupa 1989 Tarile foste comuniste intra treptat in sfera de influenta a economiei globalizate. Imaginea lor de antisemiti, rasisti, nationalisti de tip nazist si fascist este exploatata la maximum si intretinuta prin toate canalele. Se promoveaza indivizi tampiti, se pompeaza masiv in ei, bani, resurse propagandistice, li se acorda o atentie supradimensionata pentru a estompa indivizii de calitate obligati sa emigreze ori sa moara de inanitie.

Ne negam istoria de la sud de Dunare si ne distrugem urmele cele mai importante de la nord de Dunare, in schimb strigam in gura mare "Nu ne vindem tara".

Cam asta ar fi cauza discutiilor aberante a celor care apara cauza "continuatorista".

Acestia sunt atat de radicali, atat de fanatici incat ignora ca insasi Academia R.P.R., in anul 1960, adica perioada cand era sub conducerea comunistilor aia originari, nu si-a permis sa falsifice, cum s-a facut ulterior. De exemplu, in 1960 apar cele 4 volume editate de Academie, sub titlul Istoria Romaniei. Aici se mentioneaza negru pe alb, ca aria de formare a poporului rom^n este de la sud de Dunare, din muntii Rodopi pana la nord de Dunare, de la Adriatica pana la Marea Neagra. De altfel este un adevar cunoscut in perioada interbelica, insusi presedintele Academiei din anul 1925 fiind un mare discipol al teoriei admigratiei.

Aceasta teorie nu neaga o continuitate de populatie romanica la nord de Dunare, dar sustine ca grosul a venit de la sud de Dunare, dea lungul secolelor migrand perpetuu, pana in zilele noastre.

Cred ca a venit momentul ca acesti fanatici suporteri ai "continuatorismului" sa fie pusi la colt. Ei sunt cei mai mari adversari ai ideii nationale romanesti, ei sunt cei mai mari adversari ai poporului rom^n, fiindca exact ca si dusmanii rom^nilor!

Procedand astfel ei ne neaga dreptul la propria noastra istorie, la vestigiile arheologice ale neamului nostru de la sud de Dunare, a civilizatiei pe care neamul nostru a dezvoltat-o la sud de Dunare. Ei pur si simplu fac din tezaurul nostru national un cadou dat pe nimic sarbilor, albanezilor, bulgarilor, grecilor si turcilor.

Ei ne neaga civilizatia. Vorbind despre descoperirile arheologice apartinand culturii Dridu ori Tei ei neaga existenta vestigiilor arheologice provenind de la neamul nostru si descoperite la sud de Dunare.

Totodata ei sunt cei mai mari adversari ai celei mai formidabile Uniuni Statale Balcanice, care s-a chemat Romania (Imperiul Roman cu centrul in Constantinopol se  autodenumea Romania).

Limba engleza este in proportie de 30% (ma refer la vocabular) germanica, in jur de 60% latina. Structura ei este insa germanica. Ceea ce clasifica limba engleza drept una germanica si nu latina. La fel si cu romana .

Ce conteaza ca prin sec. XIX limba rom^na avea un vocabular majoritar slav (circa 54%)? Importanta este ca limbajul de zi cu zi folosea si foloseste proponderent un vocabular de origine latina, iar structura limbii este determinanta.

Importanta vocabularului este in studiul unui popor. El reprezinta un sit arheologic spiritual al unui popor.

Dovedeste existenta unor institutii, a unor organizari sociale, religioase, statale.

De exemplu Biserica, denota ca rom^nii au fost crestinati inaintea conciliului de la Niceea. In general limbajul proto-crestin romanesc este de origine latina. Semnificativ.

Pe de alta parte "mantuire" este un cuvant de origine maghiara. Este un cuvant cunoscut atat de moldoveni cat si de munteni si olteni... insa nu si de Vlahii sud-dunareni!  Ce inseamna asta?

            In ce-l priveste pe Florin Macrea, prietenul lui Daicoviciu, cel care l-a criticat pe acesta ca a acoperit siturile arheologice din Transilvania fiindca dovedeau o preponderenta a populatiilor gotice, gepide, avare, bulgare, slave samd si neexistenta unei populatii daco-romane (ma refer la perioada 500-1000)... comentariile sunt de prisos! Istoria "oficiala" are pete ce trebuie inlaturate, odata si odata!

Exact cum  UNII rom^ni sunt obsedati ca ar fi urmasii dacilor, iar unii am vazut ca au in subconstientul lor fixat adanc ideea ca limba rom^na este o limba daca (astia forteaza cu picamerul filiatia limba daca - limba rom^na), asa sunt si altii, - din jurul romanilor.

 Un protocronism absolut aberant!

Iar ei considera stiintific a afirma o astfel de nazbatie, fara a veni cu nici o mostra de limba daca (majoritatea specialistilor sustin ca traca era o limba satem, pe cand latina,din care se trage rom^na, este o limba kentum).

Totodata unii specialistii sustin ca singura limba care ar avea o origine traca/daca ar fi o limba baltica, precum lituaniana. Mai putini se refera la albaneza, in acest context lingvistic.

Ceea ce ne spune mai multe despre dinamica populatiilor.

Este paradoxal cum toti acceptam ca sarbii, bulgarii, ungurii au venit de pe alte plaiuri, atrasi de gloria imperiului roman, dar nu se poate accepta ca romanii au fost izgoniti de aceste popoare din vetrele lor.

Ciudata logica!?

[romania_eu_list] Re: despre crestinarea poporului roman

mousastefan

Fri, 24 Nov 2006 09:39:24 -0800

--- In romania_eu_list@yahoogroups.com, "Arhitectura" <[EMAIL PROTECTED]>

wrote:

          Relatia dintre limba vorbita de un popor si cadrul cultural in care s-a dezvoltat acel popor este biunivoca. Limbajula fost intotdeauna influentat de mediu, iar societatea este un mediu creat de oameni.In cazul Imperiului Roman, societatea avea delimitari foarte clare fata de Restul, de Barbari. Delimitarea o forma "limes"-ul, adica granita imperiului.

Romanitatea estica a imperiului se intindea pe un areal foarte vast, care cuprinde astazi state precum Ungaria, Croatia, Bosnia, Serbia, Romania, Grecia, Bulgaria, Albania, Macedonia, dar si Turcia (Anatolia), Siria si Israelul.

Din toata aceasta romanitate a ramas un singur manunchi,in Balcani aromanii, dar si rom^nii iar la nord de Dunare rom^nii.

Lingvistii au stabilit clar ca arom^nii si rom^nii formeaza doua ramuri ale aceluiasi popor despartit in jurul sec. X, un popor care asista in vremea lui Constantin cel Mare construirea unei Magna Bazilica la Constantinopol.

            Adeptii admigratiei confunda voit inerentele fenomene de granita,intrepatrunderile intre teritorii si culturi cu functia nucleului.

Primele au importanta lor, modifica intr-o anumita masura sau  influenteaza, dar nu inlocuiesc si nu tin locul de nucleu.

Si care ar fi nucleul: civilizatia romana ori civilizatia unor barbari din varful unor coclauri unde se ascundeau prin pesteri de navalirele unor popoare asiatice?

Nucleul latinofonilor pe perioada 272 - 500 este foarte clar, Nisul, Valea Timocului de astazi perioada istorica care se reflecta in limba singurilor supravietuitori ai latinofonilor est-europeni.

Dar care ar fi nucleul barbarilor de la nord de Dunare?

Dacia de dupa retragerea romana nu a ramas niciodata vida de  populatie autohtona .

Conceptul de "autohton" este relativ. Descoperirele arheologice au scos in evidenta faptul ca teritoriul nord Dunarean a fost adus in perioada fierului tarziu (perioada La Tene) prin aportul celtilor (unii cercetatori afirma ca intre geti si daci ar fi fost mare diferenta, dacii fiind celti).Si dacii nu au fugit cu totii la sud de Dunare ca sa isi gaseasca acolo noua limba si noua identitatea etnica, ce de români.

Tinand cont de densitatea populatiei (astazi, Romania prezinta una din cele mai scazute densitati din Europa), mult sub nivelul celei prezente, putem estima populatia aceea "autohtona" la maximul 80 de mii de suflete.

Peste care s-au suprapus populatii precum hunii, gepizii, gotii, avarii, slavii, pecenegii, cumanii, uzii, etc.

Ceea ce n-ar da nicidecum un caracter latinofon culturii acelor asa zisi "autohtoni".

Eu pun punct aici la "chestiunea admigratiei" intrucat bunul simt elementar ne spune ca istoria nu accepta vidul.

Realitatea este ca istoriografia nu accepta vidul din creierul unor comentatori protocronisti.

Cu toate ca teoriile germano-hungaroide despre formarea limbii si poporului roman intre albanezi si greci, in parti ale Macedoniei, ar trebuie sa ma gadile tare ca arman ce ma aflu, eu imi pastrez totusi uzul ratiunii.

Vi-ati pus intrebarea cati rom^ni sustin ca ar fi aromani?

Stiati ca numarul acesta este mult mai mare decat se accepta in mod oficial? Stiati de ce?

Fiindca aceasta admigratie nu a inceput cu transferul a 200 000 de machedoni in Dobrogea si nici nu s-a sfarsit atunci.

 Admigratia a fost un fenomen inceput prin anul 1000, datorita colonizarii Macedoniei cu greci din Anatolia de Basil Bulgaroctonul. A fost un fenomen care a durat si in perioada evului mediu tarziu, precum sec. XVI, XVII ba chiar si XVIII. In anii 1770-1780 au loc mari colonizari cu vlahi in zona Tarnavelor in Ardeal.

Banatul intotdeauna a fost un loc de sedentarizare a vlahilor.

           Asemanarile mari intre cele patru dialecte române au facut pe multi sa creada ca limba straromâna era unitara, iar aceasta unitate presupusa i-a facut sa admita o patrie primitiva , redusa ca intindere, din care poporul roman ar fi roit apoi in toate partile, ca albinele dintr-un stup.  Aceasta imagine se potriveste la unele popoare, bunaoara la latini, a caror limba s-a raspandit dintr-o provincie mica - Latium - asupra Italiei intregi si a cucerit apoi marele imperiu.

            . Friedwagner crede - de acord cu Tomaschek, Jirecek si Weigand - ca "vatra" din care a iradiat limba româna era in Dacia nova, punctul de unire al Moesiei inferioare si superioare si al Dardaniei, unde o viata romana mai era posibila in veacul al VI-lea d. Hr. si unde puteau patrunde in romaneste elemente vechi albaneze.

Ce se mai plimbau populatiile acelea.... sa ne miram? Se mira numai unii care cred ca neamurile sunt "vesnice" si stau "batute in cuie" pe harta... 

O prezenţă dacică la sud de Dunare, în centrul Balcanilor, pledează nu numai localităţile cu terminaţia specifică dacilor (dava), ci şi informaţiile istorice despre mutarea, o dată a 100.000, iar altă dată a 50.000 de daci de la nordul Dunării (aceste colonizări au avut înaintea cuceririi Daciei de către romani, în timpul domniilor imperatorilor Claudius şi Augustus).

- Dar, originea albanezilor nu trebuie să fie explicată doar pe baza dacilor sau tracilor care au locuit la începutul erei creştine pe acest teritoriu. Alte dovezi vin în sprijinul unei migraţii a dacilor neromanizaţi de la nordul Dunării, care a avut loc mai târziu, în secolul IV.

- Această migraţie este necesară şi datoorită romanizării evidente a centrului Balcanilor timp de mai multe secole, deci fiind destul de improbabilă păstrarea unei mari populaţii neromanizate.

- Ceea ce frapează în primul rând este faptul că sunt aproximativ 300 de cuvinte comune dialectelor românei cu albaneza, Mai adaug că rotacismul se întâlneşte la istroromâni şi la românii din Crişana şi Maramureş - istroromânii sunt evident originari din regiunile vestice ale teritoriului de formare a poporului român.

Acestea sugerează migrarea unor dacii neromanizaţi, rămaşi în afara provinciei romane Dacia, dar dovezile nu se opresc aici. Un fapt de primă importanţă este reprezentat de mutarea întregului neam al carpilor în Imperiul Roman, în ultimii ani ai secolului III. Această informaţie este regăsită la trei autori antici şi este în plus confirmată arheologic.

Carpii sunt un trib dacic locuind în Moldova, ce a cunoscut o dezvoltare deosebită în cursul secolului III, atacând în numeroase rânduri Dacia şi alte provincii romane. La sfârşitul secolului III se constată dispariţia culturii carpilor, părăsirea aşezărilor şi ocuparea Moldovei de către goţi. Migrarea carpilor devine astfel o certitudine. Se ştie şi locul unde au fost colonizaţi carpii în imperiu, şi anume în regiunea oraşului actual Pecs, din Ungaria ca si in alte zone. Totuşi, nu putem fi atât de categorici încât să susţinem dispariţia completă a carpilor de la nordul Dunării: există informaţii despre carpi care continuă să atace imperiul, iar urme ale acestora s-au descoperit în Dacia abandonată de romani.

Si… drumul Invers!

Poporul român – un miracol de-al Sfântului Dumitru!

-306 - este ucis Demetrius, consulul local, în Sirmium (la vărsarea Drinei în Sava). Probabil este vorba de o răscoală creştină contra lui Maximian

- 529 - trimişii lui Iustinian I nu găsesc moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, la Săruna (Salonic, Tessalonic). Ei au afirmat că au fost respinşi cu flăcări şi scântei când au umblat în mormânt.

- 600 - locuitorii Sărunei se simt apăraţi contra slavilor şi avarilor de moaştele Sfântului Dumitru. Ei le cred la Săruna, deşi Demetrius a fost înmormântat la Sirmium. „Miracula Sancti Demetri” consemnează plecarea a 270000 de locuitori a Illyriei spre nord. Reîntoarcerea lor (sub Kuber) este o născocire greacă.

- 1186 – răscoala Asăneştilor împotriva bizantinilor a început în biserica „Sfântu Dumitru” din Tîrnovo. Un călugăr vlah, Sfântul Dumitru cel Nou, de la Rusciuc (Russe) este sfătuitorul fraţilor Ioan şi Petru Asan. Se afirma că Sfântul Dumitru

de la anul 306 nu îi mai binecuvântează pe bizantini.

----------

            Apoi sa vedem ce si cum e cu "arheologia" aia daca-romana. Am mai scris ca simplele artefacte "de factura romanica populara" nu sunt in sine DOVEZI despre cine le folosea si ce limba vorbea. Asta e stiut. Mai putin stiut este ca in anii 1920-1940 o "armada" de cercetatori mai mult ori mai putin avizati au inceput sa scormone tara in cautare de dovezi ale continuitatii. Si? Si au ramas cam surprinsi ca "dovezile" asa-zisilor DACO-ROMANI ( ori presupusi ca atare) erau cam putine! Intre vestigii de tot felul: dacice, hunice, avarice, slave, germanice, unguresti.... existau si cele presupuse daco-romane, - insa cele realmente identificate ca atare ( cum?) erau prea putine dupa "gustul" unor continuatoristi. Si ce-au facut? S-au facut unele treburi urate in unele locuri. S-au acoperit situri ale populatiilor ne-romanice, s-a interpretat VOIT gresit alte situri, s-au mistificat de-a dreptul unele rapoarte.

Bravo!

In numele "adevarului istoric"....

Sa revenim la "Menumoruth"? Sa lasam pe acest Ménmarót ( Armasar Morav, - exact asta inseamna) sa doarma somnul sau in veci. Nu-i singurul khazar conducator din zona asta. Ba chiar am dubii ca s-ar fi crestinat macar de "forma", acesta.

Cat despre "vasalitatea" lui catre Constantinopol, aia e vorba goala. Pai cum vasal la Bizant, "cum core bulgarico" cand bulgarii erau dusmanii incrancenati ai "romeilor" care-i tocau marunt prin Basile Bulgaroctonul si-i izgoneau peste Dunare, tocmai din cauza ereziei Bogomilice ( Dualiste) pe care o adoptasera ( impreuna cu unii Vlahi din Sud)?

Putea ala sa zica orice, crezand ca daca zice... se simte mai "proteguit" in contra celor ce veneau din Panonia....

---------

A propos de Khazarii Judaici. Exista toponime in Romania, cu nume interesante ca "Jidovii" si "Jidovii Mari", nu? Foarte vechi se pare. Si cu referire si al anumiti "uriasi" de poveste. Poate... zic "poate" au ramas ceva in subconstientul mitic, despre fapte de arme impresionante ale unor "jidovi" prin cele regiuni?

Ce "evrei"?

Desigur e vorba de Khazarii cei razboinici.

Iata un studiu despre "jidovi" din legendele populare. Aici, autorul incearca sa explice totusi ca "jidovii" nu erau "mozaici" ci .... "DACI" ne-romanizati, viteji si luptatori in contra cuceritorului de la Roma. Interesante insa cateva remarci cu privire la Kazari:

"Considerăm demnă de remarcat următoarea concluzie la care am ajuns: pe baza documentelor citate se poate ajunge la echivalenţa: jidovi – uriaşi – daci. Despre „jidovi”, în tradiţia populară românească, s-a scris mult. Ipoteza, care ni se pare a fi prins mai mult rădăcini, este aceea că „jidovii”, de care vorbeşte tradiţia populară, ar fi o amintire a cazarilor, ramură a tătarilor. Aceştia, situaţi în nordul Mării Negre, cunoscuseră mozaismul prin secolul al VIII-lea, iar în secolul al XIII-lea, în vremea marii invazii tătare, ar fi venit prin părţile Subcarpaţilor Meridionali şi, din loc în loc, şi au făcut întăriri vremelnice, de unde făceau incursiuni şi jafuri în rândul populaţiei din jur. De la aceştia ar proveni şi toponimele destul de des întâlnite în Muntenia, Oltenia şi chiar în Banat: Jidovini, Jidova, Jidava. Jidovişte şi Jidoştiţa. Documentele în discuţie ne întăresc convingerea că ipoteza încetăţenită încă de la începutul secolului nostru este discutabilă. Mai mult, pun într-o nouă lumină problema respectivă. În dicţionarele limbii române, una din variantele explicative ale termenului de „jidov” este acela de „om uriaş, robust, zdravăn, bine legat”. Echivalenţa menţionată de noi, mai sus, răspunde tocmai acestei explicaţii. Şi intervievaţii din secolul al XIX-lea înţelegeau prin „jidov” un om uriaş, plin de curaj, iar „confuziile” voite ce se fac între ,.jidovi”, „uriaşi” şi „daci” ni se par semnificative.

Uriaşii sau „jidovii” nu au caracteristici de zei sau semizei, ci sunt doar oameni robuşti, ieşiţi din comun, uriaşi. În arhicunoscuta legendă a fetei de uriaş, care ia în poale un om cu plugul cu boi, om cu care, apoi, cere încuviinţarea tatălui de a se căsători, ne relevă nişte oameni cu preocupări şi porniri domestice şi paşnice. De ce n-am accepta ideea unor ciobani daci vânjoşi şi plini de viaţă, rătăcitori cu turmele prin munţi, retraşi din cauza stăpânirii romane, care făceau, din când în când, ieşiri din codri şi răfuieli cu ocupanţii nepoftiţi? Desigur. că simbioza daco-romană este un element istoric de necontestat, dar, nu trebuie exagerat, totuşi. Este imposibil de crezut că un popor, care prefera să moară în liberate, decât să trudească în robie, să accepte ideea ocupaţiei romane cu uşurinţă. Grupuri izolate, ascunse prin munţi şi codri, au continuat multă vreme să lupte contra ocupantului. Alături de răsculaţii daci, aceştia erau un fel de haiduci sau de partizani de mai târziu. Jidova sau Jidava nu erau altceva decât cetăţile sau întăririle acestor făclieri ai rezistenţei dacice (uriaşii, geto-dacii, jidovii). Chiar terminaţiile toponimelor amintesc de davele dacice. Oricum, un studiu filologic, asupra cuvintelor, ar putea scoate la lumină multe aspecte nebănuite."

Originea numelui „khazar” au făcut subiectul a numeroase speculaţii: foarte probabil, cuvântul provine de la rădăcina turcească gaz = ”a rătăci” şi înseamnă pur şi simplu „nomad”. Derivate ale numelui „khazar” par a fi cuvintele „cazac” şi „husar”, ambele însemnând călăreţ; de asemenea cuvântul german „ketzer”, care înseamnă evreu. Dacă aceste interpretări sunt corecte, ele par să demonstreze o dată în plus importanţa acestui popor.

Alt izvor arată că ei fuseseră în centrul cu un veac înainte, fiind legaţi de huni. În anul 448, împăratul bizantin Teodosie II a trimis la Attila o solie în care se afla şi oratului Priscus. Acesta, pe lângă informaţiile preţioase privind obiceiurile şi datinile hunilor, a transmis şi anecdote despre un popor supus de huni pe care îi numeşte akaţiri – foarte aproape de ak-khazari (khazarii albi). Priscus ne spune că Împăratul bizantin a încercat să atragă de partea lui acest neam războinic, dar lacomul şef khazar nemulţumit de banii oferiţi a preferat alianţa cu hunii. Cronica lui Priscus confirmă ideea apariţiei khazarilor pe scena europeană pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni.

............

De la aceştia, khazarii au adoptat titlul conducătorului lor, cel de „Kagan”. De fapt, organizarea politică a khazarilor se aseamănă cu cea a japonezilor din perioada shogunilor: Regele khazarilor poartă titlul de „Mare Khagan”, dar puterea efectivă este deţinută de locţiitorul acestuia, numit „Kagan Bek”. De la bun început, imperiul khazar a fost constituit dintr-un mozaic etnic eterogen – khazarii propriu-zişi fiind probabil o minoritate.

Un alt popor cu care khazarii au avut legături strânse au fost maghiarii. Aceştia au fost aliaţii khazarilor încă de la apariţia Imperiului khazar. Maghiarii - stabiliţi pe Don - au avut rolul de a-i ajuta pe khazari să stăvilească înaintarea varegilor spre sud-est. Relaţiile dintre khazari şi maghiari s-au strâns tot mai mult: în primul rând, khazarii le-au dat un rege care a întemeiat prima dinastie maghiară, în al doilea rând, mai multe triburi khazare - revoltate împotriva conducătorilor - s-au unit cu maghiarii, transformându-le astfel caracterul etnic. În secolul X, în Ungaria se vorbeau încă atât maghiara cât şi khazara. Dealtfel, limba maghiară a preluat numeroase cuvinte de origine khazară. Şi după stabilirea maghiarilor în Panonia, legăturile cu Khazaria au continuat, mulţi evrei khazari fiind primiţi în Ungaria.

La mijlocul secolului al XIII-lea, regatul khazar a căzut victimă marii invazii mongole declanşată de Ginghis Han. Chiar şi atunci, a rezistat cu îndârjire până ce s-au predat toţi vecinii săi. Dar atât înainte cât şi după ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe lăstare şi ramificaţii în ţările slave nesubjugate, contribuind astfel la făurirea marilor centre evreieşti din Europa răsăriteană - şi mai apoi Occidentală. Am amintit deja despre diaspora khazară din Ungaria. Cronicarul bizantin Ioan Cinnamus vorbeşte de trupe evreieşti din cadrul armatei ungare, în anul 1154. Dealtfel, iniţial Ungaria era bilingvă iar sistemul de conducere era inspirat din dualismul monarhic al khazarilor: ţara era condusă de un rege şi de un “gyula”, comandant al armatei. Acest sistem a durat până la sfârşitul secolului al X-lea când regele Ştefan a adoptat religia catolică şi l-a învins pe un “gyula” răzvrătit care, evreu fiind, nu vroia să se creştineze. Acest episod a pus capăt dualismului monarhiei dar nu şi influenţei comunităţii khazaro-evreieşti din Ungaria. Mult timp după creştinare, evreii deţineau funcţii importante în regatul ungar. Pe lângă ocupaţia mongolă, ciuma neagră a grăbit migraţia khazarilor spre vest. După cum am amintit, în Kiev a existat o comunitate khazară. În Ucraina şi Polonia sunt numeroase toponime derivate de la “khazar” sau de la “jid” (evreu) - Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska etc. Toponime asemănătoare se găsesc şi în Munţii Carpaţi şi Tatra precum şi în Austria. În timp ce majoritatea evreilor khazari au emigrat spre apus, unele grupuri au rămas acolo unde erau, în Crimeea şi Caucaz, formând enclave evreieşti ce au supravieţuit până în epoca modernă.

Foarte mulţi dintre khazari au emigrat în Polonia şi Lituania, la începutul existenţei lor. Această politică a fost generată de atitudinea occidentală a conducătorilor polonezi care doreau să-şi modernizeze ţara (în afară de evrei, au fost acceptaţi foarte mulţi emigranţi germani). În Carta acordată de Boleslav în 1264, evreii aveau dreptul să-şi ţină propriile şcoli, sinagogi şi judecătorii; puteau deţine proprietăţi funciare şi de practica orice comerţ doreau. În timpul domniei regelui Ştefan Bathori (1575-1586), evreii aveau dreptul la un parlament propriu şi de a percepe impozite de la coreligionarii lor.

--------------------

" Archaeologists of the Rippl-Rónai Museum (Fő u. 10. (: +36-82-314-114, +36-82-314-011) from Kaposvár (Hungary) have made a sensational discovery near Bodrog-Alsóbű - Temető-dűlő, Somogy County. The research-workers led by Kálmán Magyar, Chief Museum Counsillor, digged up a pottery piece that was long-ago part of an ancient furnace bellows, having on its edge a Székely-Magyar type runic text (see on this subject: Hosszú Gábor: Rovásírás honlap in Hungarian - T.P.) of 4 letters in Hungarian language ("funák" = "they would blow", or maybe: "they were blowing"?). As scientist Gábor Vékony said, this writing monument maybe dated as being made between 864 and 873 A.D., so at less 23 years before the arrival of the Hungarians (Magyars) led by Árpád in the Carpathian basin. This finding maybe a proof of the well known theory of Hungarian "land conquest in two waves", [a theory reiterated in recent decades by Hungarian archeologist Gyula László. See: László Gyula, A "kettős honfoglalás". /Gyorsuló idő/ Bp., 1978, Magvető. - TP].

---------------------

Când în 894 intră în Câmpia Panonică şi Bazinul Carpatic ungurii (sau maghiarii), ei găsesc în Câmpia Panonică - aşa cum cronicile din epoca medievală timpurie şi recentele descoperiri arheologice de la Bodrog-Alsóbű, Ungaria dovedesc - un popor vorbind limba maghiară, - aceştia sunt proto-secuii, care trăiesc astăzi în partea de est a Transilvaniei.

De altfel, discutiile despre Pechenegi si Kumani, in relatia lor cu Walachia, sunt destul de aprinse si pe forumuri…. Constant in discutii intervine si “problema Khazara” si iata, numai cateva mici exemple:

QUOTE( Apr 16 2007, 18:16)

Am mai scris pe aici ca legende si toponime din epoca vorbesc de "Jidovi Tatari" ,ceva a impresionat profund mentalul populatiei vechi.... acesti jodovi-tatari mai sunt numiti si "uriasi".

Foarte interesant, despre jidovi vorbeste Arthur Koestler in Al treisprezecelea trib, khazarii, dar cel mai interesant studiu despre uriasi mi s'a parut al lui Lazar Saineanu Jidovii sau Tatarii sau Uriasii, Convorbiri Literare, Bucuresti, 1887.

Uite ce spunea dumnealui acum mai bine de 100 de ani:

Dupa ce grupez toate elementele disponibile de natura lingvistica, arheologica si topografica, care constata identificarea, in traditiunile poporului nostru, a Jidovilor cu Tatarii si cu Uriasii, imi pun urmatoarea intrebare: Fost-a in trecut vreun popor despre care sa se poata sustine cu siguranta, ca a fost tatar si jidov in acelasi timp? La aceasta intrebare, raspund ca un asemenea popor a existat si este in istorie sub numele de cazari, un neam tataresc care a ocupat mai toata Rusia meridionala si care adoptind Judaismul in secolul al VIII-lea, a subsistat ca stat Judaic peste trei seocle (1016).[...] Parte din acesti cazari vor fi cautat de timpuriu un adapost in Ardel (Transilvania, n.n.), de unde trecura in tarile dunarene, in special in Muntenia, mai cu seama in districtele Muscel si Romanati, unde pare a se fi concentrat amintirile traditionale privitoare la dinsii. Asezamintele si locuintele lor au lasat urme insemnate, care luara in inchipuirea poporului proportiuni colosale. Este foarte probabil ca acei Tatari iudaisati sa-si fi pastrat religiunea in mijlocul unei populatiuni pasnice si ingrozite de puterea lor impunatoare si ca in vinele paturii primitive a evreilor romani sa curga singe de cazar.

Si acum, legat de cele de mai sus:

QUOTE(@ Apr 16 2007, 22:14)

Grigore Ureche in Letopisetul sau (scris pe la 1640 si ceva)

Ungurii nu tin tot o lége, ce în patru sau în cinci legi suntu împarechiati, ca unora le zic calvini, altora lotori, altora calandos, ce sa chiiama pre limba lor lége direapta, altii-i chiiama veras ianos, carii credu în Ioan Botezatoriul, iara de Hristos nimica nu sa atingu, altii chiiama sombotasi, carii credu légea jidovasca, altii-i chiiama papistasi, carii cred pana în jumatate légea gréceasca, de acestiia se afla la Ardeal, iara la Unguriia céa Mare foarte prea putini. Acestiia au si icoane în bisérica si cruci pre bisérica, înca si pre la casile lor sa afla cruci. Acestia nici la o treaba a biséricii nu poftescu pre aceialalti unguri, nici-i iubescu. Mai bucurosi sa marga la bisérica româneasca decâtu la capistea aceloralalti unguri.

….interesant, nu?

 Citat:

http://forum.softpedia.com/index.php?s=&am...t&p=2706813

        Letopisetul acela ( dar sunt nenumarate alte documente Ardelene chiar) spune ceva interesant la care voiam a ma referi ieri. Anume ca si INAINTE de reforma protestanta ( si DUPA, evident) in Ungaria si Transilvania existau comunitati maghiarofone "jidovesti" adica ne-crestine, precum si culte la le zicem "crestine" dar diferite de dogma Trinitara. Mai tarziu, dupa Reforma, au aparut "Unitarienii" care exista si azi ( si nu numai la maghiari dar si la USA, de exemplu) care se declara Crestini, au Biblia ca scriptura, dar NU recunosc Sf. Treime. Pentru ei, ca si la EVREI, Dumnezeu este UNUL si nu Trinitate. Nu intru acum in detalii de dogma, insa e de retinut aspectul important ca NU toti acestia sunt "evrei". Lasam la o parte evreii-maghiari ( mozaicii adica) si vedem ca inca din cele mai vechi timpuri, ANUMITI maghiari nu au aderat la Catolicism. Iar dintre cei ce au fost Catolici, o importanta parte a parasit biserica Romana imediat cu reforma protestanta.

In esenta si simplificand putin, putem zice ca e "ceva" ce face pe unii maghiari sa adere la culte "diferite", ce "estompeaza" ori chiar NEAGA Sf. Treime si promoveaza credinta intr-un Dumnezeu "mai simplu si mai unitar", - ca sa ma exprim mai plastic insa complet ne-dogmatic.

Ce vreau sa zic?

Stiind ca in jurul anului 1000 ( dar si mult dupa asta!) Khazarii - Judaici au fost o parte importanta a populatiei unguresti, - lucrurile se mai "lumineaza"! Putem chiar sa postulam teoria ca acei maghiari de azi nu mai sunt Catolici, este foarte posibil ca in mare parte sa NU FIE LA ORIGINE maghiari, ci Khazari.

Si daca ne vom uita pe hartile confesionale, vom avea o idee interesanta despre distributia teritoriala a acestora.

-----

Exista un fenomen asemanator si in alte parti ale lumii.

Insa oarecum "in oglinda" fata de cel semnalat mai sus.

In unele situatii, cei crestinati chiar de secole, isi abandoneaza credinta rapid, si adopta fara presiuni exterioare ( UNEORI) Islamul, de exemplu. Daca vedem insa "ce fel" de crestinism profesau respectivii, ori pe ce "fond" vechi religios s-a facut cresinarea aceia, - devine mai "limpede" DE CE anume unii trec la islam.

De exemplu cazul comunitatilor importante din Asia ori din N Africei unde dominasera doctrinele Gnostice si cele Manichesite ( acesta e dualist). Stim ca in Persia ( de exemplu) religia oficiala pana la Islam a fost dualista. Desigur Zoroastrismul a combatut Manicheismul, - nu discutam asta acum, - retinem doar ca ele erau dualiste ambele. Totusi, atat in N Africii ( dominat de Gnosticism ), sa si in Orientul apropiat dualist , s-au constituit importante Biserici Crestine. De dogma "Ortodoxa" ori Monofisita.

Ei bine.... ce se intampla prin anii 700-800? Pai Crestinismul DISPARE ( simplist zis, Biserica a supravietuit dar extrem de redusa) rapid in tot arealul! Populatia se converteste masiv la Islam, repet: In acele vremuri fara constrangeri din partea arabilor cuceritori, care interesant totusi, in epoca sunt destul de toleranti fata de crestini si evrei, stiind bine ca sunt religii inrudite , ale "Cartii Sfinte".

Cum s-a produs aceasta convertire masiva, fara egal in istorie?

Eu cred ca tocmai fondul "gnostico-dualist" e de vina.

Pur si simplu crestinismul "nu a mers" la unele populatii, ca sa ma exprim asa.

Cu dogma sa despre "Unul in Trei", cu "Dubla Natura" a lui Isus ( in disputa cu Monofizitii), - era prea "complicat". Dualismul era mai "clar" in acest sens. Unul era Dumnezeul "Bun", opusul si EGALUL sau era "cel Rau". Alb si Negru.....

Ei bine, un fenomen similar s-a petrecut si in Balkani!

Dualismul capatase statut de Biserica Oficiala in Bulgaria si Bosnia ( Bogomilism).

Si cand a fost crunt reprimat de Bizant.

Cand au venit Turcii Otomani si Islamul, masiv s-au converit populatii intregi! Albanezi, Bosniaci-sarbi, chiar Bulgari.

Si sa revenim….

Primul stat "rom^nesc" intra in istorie sub denumirea de Valahia. Vlahiile erau cunoscute anterior in Balcani.

Prima mentiune a "Tarii Rumanesti" apare in scrisoarea lui Neacsu, la 1521.

La 1453 iese din istorie statul "Romania".

Daca fizic acest stat dispare, el incearca sa supravietuiasca spiritual.

IN occident el supraviestuieste prin Renastere, in Europa de Rasarit el supravietuieste prin revendicarea sa de catre conducatorii crestin ortodocsi. La Moscova se infiinteaza Noua Roma, la Curtea de Arges, la 1521, domnitorul Neagoe Basarab se predinde urmasul bazileilor (al imparatilor) Romaniei.

Tara Rumaneasca perepetueaza numele Imperiului ROmania.

Tiganii imperiului Romania se numeau romani.

Greciii imperiului Romania se numeau romaioi.

Evreii imperiului Romania se numeau romanioti.

La fel slavii se autodenumeau romani, ca perpetuatori ai traditiilor imperiale, a gloriei numelui de roman.

La nord de Dunare insa, reunificatorul Daciei, Mihai Viteazu (pe numele sau real Mihai Cantacuzino nascut dintr-o mama grecoaica din Targul de Floci, cica matroana) ii leaga pe latinofoni de glie iar scursoarea sociala de la nord de Dunare se va denumi de acum incolo "rum^ni".

          Mihai a fost un parvenit, gen Basescu. Incult dar ambitios, cu scris frumos ca si Ceausescu, bisnitar ca Gigi Becali, mitocan la drumul mare, tipul s-a asociat cu un alt borfas, un grec, Iane Epirotul, care parvenise anterior. Iane s-a pricopsit de cea mai inalta dregatorie din Tara Romaneasca, bania Olteniei. Un grec pus pe felie cu derbedeii turci, acesta l-a numit pe Mihai banisor de Mehedinti. Ca si Basescu, lovind in stanga si dreapta, ajunge mare aga, ceea ce il face sef militar de lefegii si mercenari. Este drumul sau spre ban al Olteniei. Asta i-a permis sa ajunga printre cei mai mari bogatani ai Olteniei, motiv ca s-a lipit de fiica unui fost mare ban, Dobromir, viitoare domnita Stanca.

Mihai avea in cap un singur gand: banul, adica gloria sa personala. Fiindca intre timp si-a facut enorm de multi dusmani, exact precum Basescu astazi, gagiul, tot ca Basescu, s-a dus la marele Licurici, la Poarta. A bagat o serie de chestii la inaintare (adica bani), ca si Basescu (care a cedat marelui Licurici soldati, baze militare si alte privilegii) si reuseste sa dobandeasca tronul. Restul este o aventura a sa personala, ca si a lui Basescu, intre Licurici, Elene vrajitoare, viziuni psihidelice si alte minuni.

Mihai a schimbat ordinea sociala in Tara Rumaneasca prin legatul de glie a taranilor.

Pana atunci obstile satesti devalmase romanesti erau respectate de domni. Boierii nu-si permiteau sa-i trateze pe tarani ca niste proprietati. Prin legatul de glie rum^nul a fost transformat intr-o scursoare sociala. Rum^nul a ajuns sa traiasca sub pamant din saracie, umplut de plosnite, degenerand ca specie umana.

Numai ca precum pe acest forum sunt ridicati in slavi mitocanii, derbedeii precum un Ceausescu, un Becali, un Basescu, la fel s-a intamplat dintotdeauna. Creatorul de rum^nie este ridicat in slavi fiindca a reusit pe un interval de un an sa reunifice Dacia.

Rusineee!!!

Rum^nia este sinonima cu iobagia, iar iobagia la romani a fost introdusa de Mihai, asa ca unde ar fi logica ca rum^nia ar fi existat si inaintea lui Mihai?

Inteleg ca unii sunt fanatici, este chiar atat de greu sa fiti si rationali?

Mama lui Mihai a fost o femeie muncitoare. A tras din greu, a muncit cinstit. A cunoscut multi barbati, pe Patrascu, pe Iane, pe ... Dar stii cum e cu munca asta cu barbatii, de multe ori somezi. Asa ca papa va ramane intotdeauna o afacere buna. Iar cu porcii, mai ales la Targul de Floci, vad comercial important (si punct de frontiera printre altele), ea a facut bani frumosi din moment ce si-a permis sa dea o educatie fiului ei din flori.

Care fiu, dupa ce a parvenit, ca toti parvenitii, i-a fost rusine de originea sa, de maica-sa, pe care a ascuns-o intr-o manastire (exact cum astazi, multe celebritati, isi baga parintii prin spitale de nebuni).

Chiar am citit o scriere a mamei lui Mihai in care ea isi recunoastea pacatele si-si deplangea soarta.

Asa ca tovarase educator moralist, ia in consideratie si aspectele reale, cotidiene ale vietii.

 "...Un probleme important aborde par Silviu

Dragomir visait "la patrie des ancetres des Roumains".

...

identifiait l'ancien espace habite par les Roumains avec

"l'ancienne Moesie Superieure, avec Dardanie et avec les deux Dacies transdanubiennes, c'est-a-dire avec le territoire situe entre Drin et la Bulgarie

d'aujourd'hui, probablement avec de fortes ramifications sur le cours inferieur de la Bulgarie et vers l'ancienne Serdica. .....

______________________________________________________

Transylvanian Review, vol VII, no. 3 (Autumn

1998, Cluj-Napoca) <> PROFILE

[seful redactiei e prof. dr. Ioan Aurel Pop]

----------------------

Si ce ne mai spun fanaticii “continuatoristi”? Un exemplu:

QUOTE(Apr 18 2007, 01:27)

Cetateanul lumii nu trebuie sa-si impuieze capul cu toate aberatiile astea si nicio nu o face. In general cetateanul lumii, daca nu e ungur, o va recunoaste pe cea mai pertinenta, cea mai bine documentata si plauzibila care este cea a formarii poporului roman din traco-dacii romanizati atat in nordul cat si in sudul Dunarii. Asta e teoria pe deplin acceptata de toate mediile academice din lume. Spre deosebire de cea imigrationista care mai e sustinuta doar de unguri.

INSA….

Nu exista decât patru medii universitare academice, universitare care s-au ocupat serios de istoria veche a românilor, în ordine cronologica, austriac, românesc, francez si american. Cele trei straine au forta stiintifica de-a-i privi cu condescendenta pe istoricii români si au puncte de vedere relativ unitare. Considera ca vlahii au preluat ultimele vestigii culturale, latinofone ale Imperiului Roman în Balcani, datând din jurul anului 600. Arheologii frnacezi au asteptat cu nerabdare încetarea bombardamentelor NATO în Serbia, în 1999, pentru a intra la siturile arheologice romane din Serbia.

Multi români s-au format prin contrarea unor puncte de vedere vieneze, sunt extrem de politizati si ignora marturiile care nu privesc teritoriul de azi al României. Este de-a dreptul hilara tendinta lor de-a tot ataca asa numite teorii mghiare. Strainii ne privesc ca pe niste oameni ciudati.

De fapt ungurii nu au un punct propriu de vedere, ei nu au facut decât sa selecteze ceeea ce le-a convenit, din anumite lucrari politizate ale scolii vieneze, si sa le tot publice în editii repetate. Robert Roesler însa nu a aparut în limba româna. Se spune ca Andre Du Nay ar fi de fapt un român care sustine venirea târzie a românilor în Dacia Traiana. A fost nevoit sa scrie sub pseudonim pentru a scapa de serviciile secrete comuniste române. Are o vadita repulsie fata de punctul de vedere "românesc", autoflagelare destul de raspândita printre români.

Este adevarat ca primul punct de vedere mai închegat despre originea românilor a fost unguresc, al unui carturar de la curtea regelui Matia Corvinul. El a a vut mare ecou în operele cronicarilor români sute de ani mai târziu. Dar nu tine de mediile academice moderne. El afirma ca românii se trag din romanii adusi în Dacia de catre Împaratul Traian.

Adrian Bejan scria în ultima lucrare pe aceasta tema ca istoricii straini care nu agreaza originea românilor în traieni sunt mai multi. Sunt tot mai putini aceia care preiau mecanic ceea ce scrie în tratatele de istorie românesti comuniste sau postcomuniste.

--------------

Alte “perle continuatoriste”…

Despre "Cultura Dridu" si falsificarea Istoriei:

QUOTE( Apr 25 2007, 00:20)

Cultura Dridu (sec. VIII-XI).

hahahahahaha...

Aici ai dat-o rau in bara.

cultura Dridu a fost descoperita in urma unei decizii politice venite de la Moscova.

Comunistii ocupanti, prin indivizi precum M.Roller, au rescris istoria. Una din sarcinele impuse

istoricilor/arheologilor a fost sa descopere influenta slava asupra rom^nilor. S-au bagat bani

imensi (ca niciodata) in sapaturi arheologice.

Cand au dat de cultura Dridu prima interpretare a fost: "aici avem o cultura slava cu elemente romanice".

De unde concluzia: slavii traiau laolalta cu latinofonii, ba chiar i-au asimilat.

Partea nasoala pentru astia, este ca la 1953 moare Stalin. Hrusciov incepe cu o noua politica, ceea ce in Rom^nia isi capata rezonanta prin 1955/56. Atunci Dej hotaraste s-o dea pe partea nationalista. Sunt scosi din inchisori sau de pe linia moarta tot felul de istorici interbelici, apare o noua interpretare a culturii Dridu: e vorba de o populatie protoromaneasca. I.Nestor este mentorul.

Dar face greseala sa creeze un paradox: cultura Dridu pare a fi un import de la sud de Dunare, prin urmare este vorba de imigrationism, adica roeslerianism. Nu toata lumea se prinde.

Partea pozitiva a acestei perioade este ca istoriografia interbelica este scoasa la suprafata. Este momentul cand se finanteaza celebrele volume ale Academiei, Istoria Romaniei (4 volume). Aici se spune negru pe alb: teritoriu de formare al poporului rom^n este delimitat la sud de muntii Rodopi, la nord de spatiul intercarpatic (e vorba de Dacia traiana), la vest de Adriatica, la est de Marea Neagra.

Totusi se fac exagerari. Se forteaza nota, ca in cazul culturii Dridu, unde e vorba de o cultura materiala raspandita de o parte si de alta a Dunarii, care reflecta o tehnologie, cum in timpurile noastre blugii (tehnologia lui evreului german Levi Strauss dezvoltata in San Francisco pentru cautatorii de aur in anii 1849 si urmatori)

o tehnologie americana este raspandita pe tot mapamondul. Asta nu spune absolut nimic despre etnicitatea populatiei care foloseste acea tehnologie.

Sau ca sa dau un alt exemplu, mi-am facut un fel de exercitiu, cand vad indivizi pe strada (vorbesc de Germania, Franta, SUA) sa-i ginesc ca sunt rom^ni.

Intr-o zi, la un targ din Santa Clara, eram atat de convins ca indivizii din fata mea sunt rom^ni incat m-am adresat in rom^neste. Erau unguri.

Habar nu aveau rom^neste. M-am luat dupa vestimentatie si dupa aspecte faciale. Am patit-o in multe locuri. In multe cazuri am nimerit-o. Dar nu intotdeauna. Concluzia: cultura materiala nu este definitorie in ce priveste etnicitatea.

Cel mai bun exemplu este cel al portului popular.

Nu cred ca voi ati apucat-o in stare naturala Romania din anii '60 cand inca portul popular era straia comuna la toti satenii. Era un spectacol fascinant.

Diversitatea era nemaipomenita, reflecta zona, reflecta etniile care coexistau si se influentau. Romania era un mozaic, dar unul frumos, din pacate distrus in anii de dupa 1965, total distrus. A ramas o masa amorfa, grie, lipsita de fantezie.

M-a fascinat totusi sa vad la un Cerbu Carpatin din Brasov cum tiganii au preluat folcorul populatiilor din Rom^nia. Il folosesc la maximum sa se definesca ca natiune.

            Cultura Dridu reflecta politizarea de catre comunisti a istoriografiei noastre. Perioada 1948-1955 (perioada lui Roller) interpreteaza cultura Dridu drept o dovada a etnogenezei slave a rom^nilor.

Perioada 1955-1964 este o perioada a recuperarii nationaliste. I.Nestor elaboreaza teoria culturii Dridu ca fiind legata de etnia rom^neasca. Se anunta descoperirea unei populatii proto-romanesti. Se forteaza legatura cu cultura Ipotesti-Candesti pentru a dovedi continuitatea.

Perioada 1964-1989 (perioada nationalismului comunist) duce la exagerari si mai mari. Cultura Dridu devine un epitom al civilizatiei proto-romanesti.

Realitatea insa este….

=======

Aberatia cultura Dridu = cultura proto-rom^neasca este atat de imbecila incat loveste cel mai important argument al continuitatii daco-romane.

Conform teoriei continuitatii daco-romane aceasta a avut loc exact in teritoriul cucerit de romani de la daci. Cultura Dridu a patruns la nord de Dunare din Balcani, ceea ce o face o teorie roesleriana.

De altfel Daicoviciu l-a acuzat pe I.Nistor de roeslerianism.

Cultura Dridu este o cultura cunoscuta in Europa Centrala ca Donau Typus.

Denota o cultura saraca, raspandita pe o arie destul de mare, limitrofacu imperiul bizantin, care incepand cu dinastia macedoniana isi mareste influenta pana la Dunare.

Este o cultura intalnita la numeroase populatii/etnii. IN cazul specific al Romaniei nu denota nimic despre etnia romaneasca.

-------------

“….)

ceea ce voi nu puteti pricepe (nationalismul ala tembel de factura comunista v-a facut praf) este structura sociala prin care rom^nii au patruns prin Banat in Apuseni si Maramures. Traiectoria asta sugereaza organizarea lor sociala.

Este importanta relatia cu regalitatea maghiara (rolul regalitatii maghiare in raspandirea rom^nilor la nord de Dunare este esential). Textele slavone din colectia Hurmuzaki si ale lui Ioan Bogdan demonstreaza cu prisosinta structurile sociale ale rom^nilor, relatia cu regalitatea maghiara, raspandirea lor pe teritoriul descris mai inainte: Banat->Apuseni->Bihor->Maramures.

Interpatrunderea sociala a rom^nilor cu slavii este foarte clara in acest moment, o dovedeste structura lor economica-politica-culturala si militara.

Nu putem vorbi de al doilea val, putem vorbi de nenumeratele valuri .

Alte “perle”:

QUOTE(Apr 25 2007, 00:53)

“Eu nu am auzit de descoperiri arheologice care sa ateste asezarea bogomililor la nord de Dunare.”

Ce sa raspundem unei astfel de abordari?

De Basarabi ai auzit?

De biserica in muntele de creta ai auzit?

De scrierile alea runice ai auzit?

-----------

Au fost mari diferente între diferitele cazuri, dar nu a fost nici un "joint venture" de succes, nici o convietuire reciproc avantajoasa, nici un modus vivendi între localnici si nomazii huni, avari, bulgari, pecengi si cumani veniti din Asia. Hunii au lovit si au dezmembrat comunitatile locale. Cei fugiti nu au mai putut dezvolta decât o cultura saracacioasa. Cultura celor combinati cu invadatorii a devenit pervertita. Atunci s-au anulat sansele ca din colonistii adusi de Traian sa mai avem azi o etnie. Invizibilitatea lor se datora vietii etnice sub cota de navigatie. Existenta lor nu a mai avut importanta, semnificatie în geneza poporului român.

Este adevarat ca viata românilor din prima Bulgaria, dupa Simeon I (893 - 927 ) a devenit tot mai amara din cauza bizantinilor, aliati cu pecenegii. Probabil ca un val de români se îndreapta spre Vestul Bulgariei spre vaile Iskarului si Vardarului, apoi înspre nord, în sudul Carpatilor Meridionali si peste acestia, inclusiv în Apuseni, unde îi gasim si azi. Eu am numit aceasta migratie "mica" întrucât, istoric vorbind, nu pare sa fi adus un aport demografic mai mare de 20% din poporul român. Acea insula româneasca a dat si limba noastra literara. Ei s-au cuplat în Ardeal cu marea insula româneasca ce traia de-a o parte si alta a Carpatilor Rasariteni. A fost o strângere a rândurilor românilor, cei de prin Scythia Minor si Pannonia Superior care nu au avut acest instinct au disparut. Desigur ca împrejurarile sociale, economice, militare au dat primele cauze, nu instinctul cultural.

Originea românilor nordici nu poate fi decât în bazinele Dravei, Savei si Moravei, si al Dunarii adiacente.

Unii zic ca românii vechi din Slovacia si Polonia au ajuns acolo relativ târziu, nu în secolul al VII-lea. Nu se bazeaza pe nimic si nu au dreptate. Dimpotriva, Jan Duglosz scrie cu totul altceva. Si s-a scris  despre faptele de arme, de-a dreptul sinucigase ale românilor din Slovacia.

Si sa reluam putin, ca nu strica:

Poate cineva din "marii patrioti continuatoristi" sa-l acuze pe Istoricul Boia Lucian de a fi "vandut"?
Recomand:

1) Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, Ed. Humanitas, seria "Istorie" (coordonată de Sorin Antohi), Buc., 1997, 312 p.
2) Universitatea Bucureşti - Facultatea de Istorie - Centrul de Istorie a Imaginarului, Mituri istorice româneşti, sub direcţia lui Lucian Boia, Ed. Universităţii Bucureşti, 256 p.
----------

Mai cititi feciori "continuatoristi si autohtonisti", - mai cititi....

Daca Philipide si Densusianu "nu-s buni romani", - poate ca nu e nici Lucian Boia....
Poate nici vechii kronicari moldavi nu erau "buni romani"? Sa citam puntin din Grigore Ureche care pe vremea aia STIA mai bine de unde VIN rumanii?
Recomand lecturi a-profundate. In rest, numai de bine.

Ce zice, insa "Letopisetul Stolnicului Cantacuzino"?

"Descrie sintetic recolonizarea Daciei:

Însă dintâi izvodindu-se de rumânii carii s-au despărţit de la romani şi au pribegit spre miiazănoapte. Deci trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului; alţii în Ţara Ungurească, pre apa Oltului, şi pre apa Morăşului, şi pre apa Tisei ajungând şi până la Maramurăş.

Iar cei ce au descălecat la Turnul Severinului s-au tins pre supt poalele muntelui până în apa Oltului; alţii s-au pogorât pre Dunăre în jos. Şi aşa umplându-se tot locul de ei, au   venit până la marginea Necopolei."

Exista scripte destule in sprijinul Ethnogenesei Sudice (+ Zona din Nord amintita mai sus), numai ORBII nu vor sa vada si sa citeasca.
In schimb, - pentru "autohtonism si continuitorism" nu avem decat FACATURI.

Enjoy la Lecturi!

http://www.scriptorium.ro/carti/anonim/letopisetul_cantacuzinesc-text-print.html

----------------

 Revenind:
O origine exclusiv sud dunareana e greu de acceptat, fie si prin prisma deductiei de bun simt ca nu putem avea la sud de Dunare ( in zona precizata de mine) numai vlahi/proto-romani iar imediat la N de Dunare numai germanici migratori, slavi, pecenego-cumani, etc. Cu toate ca a fost scurta ca durata, stapanirea imperiului Roman si-a exercitat influenta lingvistica puternica si in N de Dunare, in zona proxima Dunarii, - m-am referit la asta cand am vorbid despre anumite zone ale Olteniei si Banatului de azi.
Insa trebuie sa intelegem, dupa argumentele prezentate, ca arealul de formare este :
1) relativ restrans;
2) mai mult sudic;
3) datorita presiunii migratoare ( rezboaie, incursiuni de prada, etc) populatia latinofona din zona desemnata a fost impinsa treptat pe directiile deja aratate, inclusiv spre N, amestecandu-se cu slavii si ceilalti si in decursul catorva secole desavarsindu-se astfel etnogeneza poporului acesta in secoele 9-10, dupa asimilarea completa a elementului masiv slav.
Asimilarea celorlalte elemente , ma refer la pecenegi si cumani in special, probabil in decursul sec 11-13, nu afecteaza important limba si poporul, - cu toate ca unii autori atribuie aceste faze numele de "etnogeneza tarzie".
-----------
In plus, ca sa nu mai reiau mesajele precedente:

http://forum.softpedia.com/index.php?showt...236&st=3906

http://forum.softpedia.com/index.php?showt...p;#entry7817280 (apropos de Djuvara)

http://forum.softpedia.com/index.php?showt...p;#entry7817090

Si sa nu ne facem ca uitam ce spun cronicile:


"Letopisetul Stolnicului Cantacuzino"

"Descrie sintetic recolonizarea Daciei:

Însă dintâi izvodindu-se de rumânii carii s-au despărţit de la romani şi au pribegit spre miiazănoapte. Deci trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului; alţii în Ţara Ungurească, pre apa Oltului, şi pre apa Morăşului, şi pre apa Tisei ajungând şi până la Maramurăş.

Iar cei ce au descălecat la Turnul Severinului s-au tins pre supt poalele muntelui până în apa Oltului; alţii s-au pogorât pre Dunăre în jos. Şi aşa umplându-se tot locul de ei, au venit până la marginea Necopolei."
----------
"Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Ţara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrulvoievod, mare herţeg pre Almaş şi pre Făgăraş, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de noroade: rumâni, papistaşi, saşi, de tot féliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviţii, început-au a face ţară noao."
Indiferent cum ar vrea unii sa rastalmaceasca textul, aflam urmatoarele:

Stramosii nostrii romanici au pribegit catre Nord, peste Dunare. Primul centru de putere a fost -Severinul si prima dinastie -a Basarabilor. De acolo s-au intins: unii pe Olt - Mures - Tisa; altii prin Subcarpati pana la Siret si altii pe Dunare spre Nicopole. La 1290 Radu Negru isi ridica Biserica si Curtea Domneasca pe Arges, dupa ce coboara pe Dambovita si ridica Biserica la Campulung. El este recunoscut ca domnitor peste Boierii Basarabilor. Fost stapanitor peste Almas si Fagaras, Radu Negru este Primul Domnitor al romanilor, indiferent daca avea origine cumana sau nu ( vezi Djuvara si altii). Moare ingropat in Biserica Domnesca de la Curtea de Arges.
------
Grigore Ureche:

"Scriu alte istorii pentru tara noastra a Moldovei, cum au statut pustie 600 de ani, trecind imparatiia slavitului si puternicului Traian imparat [...]. Ce cu voia sfintii sale sa lui Dumnezeu, indemnindu-sa o sama de ficiori de domni den domniile ce au fost pre acele vremi la Rim si cu oamenii lor den Maramuras, viind preste muntii unguresti si preste muntii Tarii Moldovei…”.
---------------
Dosoftei:

“Iara intre Bolgaria si intre Machedonia sint rumini din radacina cea batrina, din care s-au latit alalt rumini. Si pentru naselnici ce era tot prin inchisori. Si scotindu-i chesariul Rimului la o treaba slujira bine si li-au dat un loc ce sa chiama acmu Maramuras. Dintr-acei rumini a Maramurasului s-au descalecat tara Moldovei…” Sec.XVII - Dosoftei.
------------

Iar dupa cucerirea Balcanilor de catre Otomani, procesul de trecere catre Nord a continuat:

“Inainte cu atitea secole, …au cautat stramosii nostri schei, romani si greci, insufletiti de zelul lor crestinesc impotriva necredinciosilor turci de a scapa de sub jugul turcesc si de nemaipomenitele lor acte de violenta si batjocorire rusinoasa a sfintei credinte crestinesti. Din aceasta cauza ei parasira inca din timpuri imemoriale locuintele lor de pe pamintul turcesc, cutreierind cu mica lor negustorie diferite tinuturi crestine, pina cind in sfirsit s-au asezat dupa starea si averea lor, cu scopul propagarii credintei crestinesti, linga orasul Brasov…” 1737 - Memoriul clerului din Scheii Brasovului catre Carol VI.
------------

Si inca mai sunt multe de spus despre subiect, am facut-o si in mesajele precedente, exista cronici, exista studii istorice, exista dovezi directe si indirecte care confirma teoria expusa.
In loc sa invatam ce au scris primii cronicari, noi am invatat - tampenia propagandistica a “neclintiri milenare” si alte prostii protocroniste, minciuni fabricate de asa-zisi istorici aflati in slujba Moscovei, ori a unei traco-daco-manii ceausiste, cu teorii etnogenetice fabulos de “originale” si complet false!

----------
Despre proto-romanii din arealul de formare Nord-dunarean:
Am impresia ca si aici se mistifica realitatea istorica, "momarlanii" si "gugulanii" fiind prezentati ca urmasi ai dacilor, pe cand acestia, - in opinia mea sunr EXACT URMASII Latinofonilor ramasi la N de Dunare si care au contribuit IMPREUNA CU APORTUL MASIV DE LA SUD DE DUNARE la etnogeneza romanilor. De altfel, zonele montane si sub-montane in care ii gasim si azi se suprapun perfect pe hartile prezentate mai inainte.

Cititi si: Originea poporului roman. Teza si antiteza
Cititi si: Originea limbii si poporului roman: mit si realitate
Cititi si: Primul Mileniu