Originea poporului roman. Teza si antiteza

Am citit deunăzi pe blog un articol intitulat “Originea Poporului Român (I)” .

Cum cititul nu dăunează grav sănătăţii, am încercat să îmi fac o idee despre cele scrise. Fără a pimi acceptul Cetăţeanului român, pe care îl rog să mă ierte pentru cele ce urmează, am să încerc, cu micile mele puteri, fără răutate şi constrângeri, să fac o antiteză a celor scrise.

Cu certitudne scrierea este făcută cu scopul de a desluşi câteva din tainele nepătrunse ale originilor poporului român. Aşa cum se ştie, acestea au diferite teze, teorii care privesc crearea poporului. Departe de a o considera folosirea teoriei de către autor cu scop politic, clasific lucrarea în rândul teoriilor formării poporului român la sud de Dunăre, umat de migrarea unei părţi spre nord. Este o teorie des folosită, în special de către Roesller. Din punctul meu de vedere teoria este depăşită şi neexactă. Am să încerc să fac antiteza acestei teorii printr-o nouă prezentare a celor expuse.

1. Teoriile lui Al Philippide şi Ovid Densuşianu se referă la formarea limbii române, îns niciuna nu exclude formarea limbii române la nord de Dunăre. Fenomenul migraţiei sud dunărenilor spre nord are legătură directă cu masiva trecere a slavilor la sud în anul 602 dHr, anul plecării trupelor romane de la Sirmium spre Constantinopole pentru înscăunarea ultimului împărat trac, Phocas. Presaţi puternic, fără şansă de a merge spre sud, vlahii sud dunăreni au ales să se deplaseze spre nord pe vetrele lăsate liberi de slavi – Muntenia şi sudul Moldovei, spre Nistru, însă acest lucru nu exlude existenţa vlahilor nord dunăreni din Ardeal, Banat şi Oltenia. Nci Philippide, nici Densuşianu nu arată inexistenţa vlahilor în vetrele arătate.

Mai mult decât atât, în postarea “Despre Originea Românilor,-E.Gamillscheg & G. Reichenkron”    este arătată o hartă care prezintă arealul de romanitate.

2. Şcoala Ardeleană a apărut la sfârşitul anilor 1700 ca un răspuns la iozefism, teoriile împăratului Iosif al II-lea de Habsburg de conducere luminată a imperiului. Nu a fost un element condus şi finanţat de imperiu, exemplu fiind “Supplex Libellus valahorum”, condamnat de imperiu. Iar ca teorii ale originii poporului român susţinea latinismul, puritatea originii ca urmare a distrugerii totale a dacilor. Pentru ei limba dacă nu exista, fiind distrusă în totalitate.

3. Teoria originii nobile latine, poate mai mic accent pe nobil, nu este aberantă. Noi avem origine latină, însă doar lingvistic şi cultural.

4. Conform teoriilor noi, macedonenii sunt urmaşii poporului pelasg. Fără a pune în discuţie primordialitatea pelasgilor, spunem doar că la momentul apariţiei “oamenilor mării” , elinii, o zonă mare, începând cu Gracia actuală, spre nord a fost ocupată de pelasgi. Grecii au spus de existenţa lor, găsindu-i aici http://en.wikipedia.org/wiki/Pelasgians

 

Conform dovezilor istorice antice greceşti, pelasgii ar ocupa aproximativ această zonă:

Se poate vedea cu uşurinţă faptul că pelasgii urcau undeva spre Dunăre, fiind poporul de origine al tracilor. De aici se nasc numeroasele teorii pelasgianiste despre întâietatea poporului pelasg/trac/dac în cultura şi civilizaţia europeană. De aici şi legătura dintre Alexandru Macedon, poporul român şi celebrele lucrări “Alexăndrii” din cultura română.

5. Moartea lui Alexandru Macedor nu este sfârşitul imperiului. Puternic grecizat, oare nu aşa se explică latinizarea ulterioară a tracilor?, imperiul macedonean modifică definitiv istoria lumii. Elenismul se va extinte din Grecia până în Indii, inclusiv Egiptul antic.

6. Sub nici o formă romanii nu aveau o civilizaţie superioară grecilor, din contră. Întregul pantheon roman este grec, grecii la rândul lor preluândul de la pelasgi/traci. Romanii aveau în schimb două caracteristici primordiale : armata şi mercantilism, reuşind să supună lumea când cu forţa armelor, când cu forţa banilor. Macedonenii au preluat limba deoarece ei erau supuşi grecizării, aşa încât le-a fost uşor să adopte limba care le era de ajutor.

7. Ideea că macedonenii au reuşit să supravieţiuiască sub romani, bizantini, etc este greşită. Dacă la început au fost peregrini, de la Caracalla şi edictul său toţi au deventi cetăţeni. Mai mult decât atât au dat mulţi împăraţi, începând cu Maximin Trax. Ei au adoptat limba latină, precum toţi ceilalţi traci. În timp au devenit chiar conducătorii Imperiului Bizanti, militar şi politic. Situaţia s-a schimbat după anul 602 dHr, anul tragediei trecerii slavilor în sud. Imperiul Bizantin a devenit grec, ei luându-şi numele de romei, populaţia tracică latinizată fiind numiţi romaioi. Aşa se sfârşeşte dominaţia lor asupra imperiului, pentru totdeauna.

8. Teza lui AD Xenopol, deşi viabilă în acel moment, este contrazisă de însăşi definirea ei : “Limba aromana nu poate sa fie socotita ca un dialect al limbii daco-romane. Ca sa fie socotita ca dialect trebuie sa indeplineasca cel putin doua conditii: dialectul aroman si cel daco-roman trebuie sa fie produsul unui singur popor si sa traiasca in acelasi loc; sa aiba aceeasi istorie.”

- Existenţa unui singur popor, deşi încă nu acceptată plenar, este evidentă. Vorbim despre poporul pelasg/trac/vlah, prezentat de către Herodot în ale sale “Istorii”. Orice încercare de scoatere a dacilor şi/sau geţilor din poporul tracic este, cel puţin în acest moment, greşită.

- Dacă până la apariţia Imperiului roman tracii au trăit dezbinaţi, cel puţin din 106 până în 602, vreme de 500 de ani, dacă luăm în considerare doar perioada strictă, tracii au trăit sub aceeaşi influenţă culturală – iniţial păgână, ulterior creştin ortodoxă – şi, mai ales, lingvistică.

- Istoria este aceeaşi, istoria imperială, în care împăraţi traci au condus imperiu, Galerius considerându-se chiar  dac pur. Ruptura din 602 a dus la apriţia celor două, sau trei dialecte ale limbii române, însă nu pot zdruncina existenaţ unei singure limbi.

9. Deşi conteşti existenţa unei singure limbi, afirmi că  “majoritatea acestor trasaturi comune au fost dobandite inainte de secolul al VII-lea (Mihaescu 1978: 320-327)”, confirmând practic cele expuse anterior.

10. Încerc să mă păstrez departe de fineţurile lingvistice, mai ales că nu este un subiect studiat de mine.

11. Limba română nu are împrumuturi germanice, gepide, etc deoarece, paradoxal, deşi controlau zona, nu au trăit efectiv în zonele unde se găsea arealul românesc – Ardeal, Banat, Oltenia, Moldova. Dacă se vor cerceta hărţile perioadei, se va observa că toatre popoarele migratoare au avut un drum precis. Trec prin nordul României, Ocupă Pannonia, abia ulterior vin şi supun teritoriile locuite de români.

Aşa încât legăturile lingvistice sunt puţine, lipsite de continuitate până în momentul sedentarizării maghiarilor.

12. Theopanes si Theophylact Simocatta au trăit dup anul 602 şi grecizarea Imperiului Bizantin. Pentru ei limba latină era limba băştinaşilor. Există posibilitatea ca datarea limbii latine să fie făcută prea devreme, însă aceasta arată o dată mai mult unitatea, atât la nord, cât şi la sud , a limbii române. Latina s-a transformat în română ulterior, dar la momentul iniţial se vorbea aceeaşi limbă. Dialecte formate sunt diferenţiate, dar aparţin aceleiaşi limbi.

13. Imperiul Asăneştilor nu se limita la zona Bulgariei şi macedoniei de astăzi, ci cuprindea Oltenia, Muntenia şi Moldova. Imperiul extins de Ioan Asan al II-lea, deşi din ce în e mai slav, caracterul românesc pierzindu-se în conducere, este distrus de mongoli în 1242, şi nu dispare în neant. În urma mongolilor statul devine definitiv slav, teritoriile româneşti intrând sub influenţa regilor maghiari.

14. A spune că limba română şi cea aromână sunt diferite deoarece “asa cum pentru romanii nordunareni SUBSTRATUL etno-lingvistic este traco-dacic, pentru romanicii sudici este traco-ilyrica”, este ca şi cum ai spune că există substrat ardelean şi substrat moldovenesc. Cu diferenţele de rigoare, limba tracică este aceeaşi pentru întreaga zonă trăită de traci.

Iar baza etnică macedoneni-ilyri nu există deoarece, cel puţin considerând că există poprul macedonean pur, între ei există şi albanezi, şi traci – moesi.

15. Da, limba română are trei dialecte : dacoromâna, macedoromâna – aromâna şi meglenoromâna, şi istroromâna.

16. Concluzia lucrării citate este că poporul român s-a creat la sud de Dunăre, ulterior aceştia migrând masiv la nord  "In the 7th century, in the Acts of Saint Demetrius, it is related how the Avar Khan deported from Illyricum to Smirnium, in Pannonia 270,000 people "that followed the Roman tradition" and they might be the ancestors of Romanians. ".

Cu toate acestea, concluziile mele sunt că poporul român s-a creat atât la sud, cât şi la nord de Dunăre, dialectele limbii române datorându-se, în totalitate, imixtiunii teritoriale a slavilor după anul 602.

Cu speranţa că autorul tezei nu se supără că i-m folosit în mod abuziv lucrarea, închei spunând că numai o prezentare critică a originii poporului român poate să ne prezinte, odată pentru totdeauna, originea noastră.