Statalitatea românească la Sud si la Nord de Dunăre: Țaratul Bulgaro-Valah (II)

Cititi si:
Statalitatea românească la Sud si la Nord de Dunăre: Țaratul Bulgaro-Valah (I)

Continuare:

Umiliti la Kypsela, delegatia vlahilor se intoarce in zona de bastina. Ajutati fiind si de situatia instabila provocata de normanzi, consiliul vlahilor hotaraste revolta. Sunt atrasi si slavii in revolta. Trupele vlaho-slave trec la organizare. Se hotaraste crearea unui nou stat, independent de puterea imperiala. Revolta se extinde pandemic in anii 1185 – 1186 d Hr. Capitala se stabileste la Tarnovo.

            Organizarea este una pur romana. Consiliul batranior – Senatul, ii investeste pe cei doi frati cu titlul de consul. Ioan Asan devine dux, conducator militar, organizand militar noul stat. Insa, cu larg ajutor slav, Teodor se investeste cu titlul de Caesar (Tar), iar pentru legitimitate in fata slavilor, cat si pentru ca acestia sa accepte participarea la revolta, preia numele de Petru al IV-lea (Petar IV), continuitate a conducerii bulgare anterioare. Pus in fata faptului implinit, fiind departe de capitala in momentul incoronarii, Ioan Asan accepta aceasta turnura a evenimentelor.

            In fata vestilor, Isaac al II-lea Anghelos isi mobilizeaza trupele si pleaca in expeditia de innabusire a revoltei. Cu trupe numeroase patrunde in Moesia si, ajungand la Tarnovo, propune o intelegere cu Petar IV. „Demn inaintas” al multor conducatori romani ce l-au urmat in diferite timpuri, accepta intelegerea conditionand pastrarea titlului de Caesar imperial, primind pronia si conducerea locala. Este o forma de autonomie, o intelegere atat de des intalnita in viata poporului roman din toate secolele.

            Daca este sa ne luam dupa solicitarile initiale ale vlahilor, acestea se implinesc in totalitate, asa incat intelegerea este normala. Daca este sa ne luam dupa mersul istoriei, actiunea lui Petar IV este o tradare fata de vlahi din doua motive: se proclamase independenta vlahilor, iar acceptarea solicitarilor lui Isaac II Anghelos este in realitate o infrangere, iar in acel moment ponderea vlahilor in conducere este puternic diminuata in favoarea slavilor.

            Ioan Asan refuza sa accepte hotararile fratelui sau si, cu acceptul Sfatului batranilor, trece Dunarea. Este singura data cand populatia romanesaca de pe ambele maluri ale Dunarii actioneaza ca un singur popor. Neputand primi ajutor de la romanii din zonele controlate de maghiari, vlahii, ajutati de cumanii vesnic in cautare de prada, se reintorc in Moesia si Tracia si o pustiesc, atat partile imperiale, cat mai ales partile slave. Procedand la vesnica tactica romaneasca, nu se implica intr-un atac direct al trupelor bizantine, hartuindu-i si slabindu-i puterea. Desi formal, pentru a pastra unitatea, Petar IV ramane in continuare Caesar, Ioan Asan primeste, pe langa titlul de dux si cel de Caesar. In realitate Petar IV se retrage la Preslav, pierzand toate puterile. Consiliul batranilor il mandateaza pe Ioan Asan, conform vechilor legi romane, dictator. Conducerea se va transforma in timp, datorita relatiilor feudale, in special in statele romanesti medievale,  in voievod si domn.

            In acelasi an 1186 dHr. Isaac  al II-lea Anghelos porneste o noua expeditie. De data aceasta nu mai pleaca spre Tarnovo, ci spre inima vlahilor, Serdica (Sofia). In urma luptelor un alt frate, Ioan Calioan (Cel Frumos), este luat prizonier. Desi trupele bizantine nu castigasera, Ioan Asan accepta pacea, nevoit fiind de prizonieratul fratelui sau. Inse pacea nu putea fi acceptata de catre vlahi.

            Cruciada regilor se apropia de Constantinopole. Filip al II-lea al Frantei, Barbarossa, imparatul german si Richard Inima de Leu erau trei motive de puternica ingrijorare pentru Isaac al II-lea Anghelos. Alaturi de cruciati vin si vlahii cu trupele lor. Intentia vlahilor era de a inlatura definitiv amenintarea bizantinilor. Insa basileul se intelege cu regii si ii ajuta sa treaca in Asia Mica. Liberat de presiunea cruciatilor, basileul hotaraste sa innabuse definitiv revolta. In fruntea intregii armate, avand flancul rasaritean aparat de cruciati, pleaca spre Serdica. Pus in fata unei armate imense, Ioan Asan floseste singura arma viabila, viclenia. Reuseste sa creeze impresia unui acord cu statul cuman, acestia urmand sa vina in numar mare de peste Dunare. Necunoscand puterea cumanilor, Isaac II-lea Anghelos se retrage cu intrega armata spre Constantinopole. Insa, in trecatorile muntoase, este prins in ambuscada, iar trupele imperiale decimate.

            Ajuns la Constantinopole, Isaac al II-lea Anghelos este inlocuit din puterea imperiala, basileu fiind ales Alexios al III-lea, fratele mai mic.  Avand nevoie de trupe pentru a-si consolida puterea, retrage trupele imperiale. Noul stat vlah se consolideaza.

            Insa nici la curtea vlahilor intrigile nu contenesc. Partea vlaha, nemultumita de importanta cresuta a puterii vlahilor, il ucid pe Ioan Asan in anul 1196 dHr. prin boierul Ivanco. Petar al IV-lea este readus le tron.

In anul 1196 dHr. slavul Ivanco ucide primul caesar al statului vlah, Ioan Asan. Mostenirea acestuia, urmare a 11 ani de lupta este un stat romanesc, care isi castigase independenta prin lupta. Caracterul romanesc, desi disputat de catre istoricii bulgari si trecut sub o nedreapta tacere de catre istoriografia oficiala romaneasca, este de netagaduit. Populatia este majoritar romaneasca, populatia slava avand caracterul unei populatii dominate, conducerea este romaneasca, prin dinastia Asanestilor, organizarea este mosterire latina.

            Teritorial cesaratul – imperiu cuprinde toata populatia vlaha nesupusa in acel moment, alaturi de populatia slava/bulgara. Orasul vestic este Sirmium, se coboara in sud spre Scupi (Skopje), fosta capitala a Moesiei Inferioare, fara a-l ocupa insa, se merge pe crestele Muntilor Balcani in linie directa spre marea Neagra, la nord de Messembria (Nessebar), fara a-l ocupa. Ramane neocupat si Varna.  Iar la nord de Dunare este ocupat intregul teritoriu neocupat de Ungaria, fosta Dacia Malvensis – Carpati, Arges . Cumanii raman in zona Vrancei. Nu este ocupata nici Dobrogea, ramasa fidela imperiului, cu garnizoane puternice, nici Campia Baraganului, nelocuita de vlahi.

            Caloian (Ioan cel Frumos) este eliberat din prizonierat de catre basileul Alexios al III-lea. Numit adjunct militar al lui Ioan Asan, este numit un an mai tarziu caesar alaturi de revenitul la domnie Petar IV. Insa si acesta este asasinat un an mai tarziu, astfel incat in 1197 dHr. Asa incat Calioan, numit in mai multe feluri – Ionita, Ionica – ramane singurul Caesar al vlahilor.

            In cei 10 ani cat a stat la Constantinopole, Caloian deprinde multe din politica bizantina. Primul pas este ca iarta toti asasinii fratilor sai. Are o apropiere evidenta de nobilii bulgari pentru a intari statul. Politica valaha pur militarista este inlocuita cu o politica supla, de apropiere diplomatica cu vecinii. Isi continua in schimb politica agresiva fata de Imperiul Bizantin.

            Intra in alianta cu Ivanko, ucigasul lui Ioan Asan, in acel moment guvernator al provinciei bizantine Philippopolis (Plovdiv), cat si cu Dobromir Chrisos, guvernatorul de la Tiveriopolis (Strumica). Alianta dureaza un singur an, 1196 dHr.

Atacurile nu inceteaza, asa incat in anul 1201 dHr. reuseste insa sa cucereasca Odessos (Varna) si Konstanteia (Simeonivgrad), cat si toata Macedonia actuala. Din ce in ce mai mult teritoriul ocupa intreaga populatie vlaha si bulgara.

Insa regele Emeric al Ungariei, fiul lui Bela al III-lea, nu poate refuza solicitarile basileului Alexios al III-lea. In anul 1202 dHr. Intra in Cesaratul Vlahiei pe la Sirmium. Dupa cucerirea cetatii se aliaza cu conducatorul Serbiei si continua lupta din doua directii – trupele maghiare pe linia Sirmium, Naissu (Nis), iar trupele sarbesti pe linia vest – Naissus. Initial intreg teritoriul este pierdut, insa un an mai tarziu Caloian revine si recucereste intreg teritoriul, schimband si conducatorul Serbiei.

Iar Caloian, intelegand probleme militare pe care le are, intra in relatie diplomatica cu Papa Innocent al III-lea.

            In anul 1199 dHr. primeste de la papa o solicitare de unire cu Roma. Aceasta solicitare nu este luata in seama, mai ales datorita traditiei ortodoxe indelungate. Insa, datorita problemelor militare, Caloian se hotaraste sa accepte unirea, insa cu beneficii extrem de mari. Solicita titlul de imparat, iar biserica sa devina patriarhie. Pus in fata acestor solicitari extraordinare, de neacceptat, in acel moment existand un singur imparat, cel german, si o singura patriarhie la Roma, papa ii ofera maximum admis : este recunoscut rege rex Bulgarorum et Blachorum, iar conducatorul bisericii devine primat. Cum era de asteptat, miscarea lui Caloian era pentru cedarea bizantinilor, acest lucru producandu-se. In anul 1203 dHr.  Alexios al III-lea il recunoaste basileu (imparat), iar biserica ortodoxa vlaha se rupe de Constantinopole, devenind patriarhie.

            Victoria diplomatica a lui Caloian  este de scurta durata. Anul 1204 dHr. duce la cucerirea Constantinopolelui si formarea Imperiului latin. Conflictul este inevitabil. Orasele grecesti ale imperiului se rascoala, cerand sprijinul lui Caloian si alipirea de Cesarat.  In aceste conditii, Caloian isi conduce trupele spre Imperiul Latin, reusind in 14 aprilie 1205 sa produca o infrangere catatrofala trupelor latine. "Johannizza, King of Wallachia, was coming to succour Adrianople with a very great host; for he brought with him Wallachians and Bulgarians, and full fourteen thousand Comans who had never been baptised" (Villehardouin, 92). (sursa : http://en.wikipedia.org/wiki/Kaloyan). In lupta este captural imparatul latin Baldwin I, ucisi Loius I de Blois si dogele venetian  Enrico Dandolo.

            Din acest moment victoriile sunt pe banda rulanta. Intreg teritoriul latin al Bizantilor este cucerit de trupele valahe. Din nefericire Caloian intra pe o panta gresita a personalitatii. Urmare a anilor de umilire a valahilor de catre greci, trece la persecutii sangeroase in zonele cucerite. Slavii sunt lasati sa prade tot ce gasesc, stabilindu-se definitiv din acel moment in zona. Grecii sunt mutati in centru Cesaratului, orasele distruse.

            In anul 1207 dHr. reuseste sa devina conducatorul suprem in zona. Este continuatorul Imperiului Bizantin, nereusind insa sa cucereasa Adrianopolele, primul pas spre Constantinopole. In schimb subordoneaza politic si militar, prin diplomatie, Imperiul de la Niceea, al carui imparat, Theodor I Laskaris, ii devine locotenent, cucerind si Regatul latin al Tessalonicului.

            Si tocmai puterea imensa pe care o detine in epoca il distruge. Intra in conflict dechis cu trupele cumane, aliatii de nadejde, asa incat conducatorul cuman, Manaster, il asasineaza in octombrie 1207 dHr.

            Mostenirea Caesarului Caloian . Este consolidatorul statului valah, acesta ajungand regat pentru latinitate, si imperiu pentru ortodoxie. Caracterul romanesc al cesaratului nu poate fi pus in discutie, cu toate denumirile si controversele existente. Toate cronicile il numesc „Rege al Valahilor”, „conducator al valahilor”, „Blachorum domino” , alaturi de valahii fiind asociati in primul rand bulgarii, apoi cumanii, dar niciodata conducatori de drept ai cesaratului. Recucereste pentru ortodoxie teritoriul occidental al Imperiului Bizantin, nereusind sa cucereasca insa Adrianopole si mai ales Constantinopole. Execelent conducator militar, reinnoada traditia legiunilor de la Sirmium. Pastreaza integritatea poporului valah, asigurand conducerea si la nord de Dunare in tinuturile ocupate de romani.

In momentul uciderii caesarului Caloian, mostenitorul tronului era desemnat printul Ioan Asan, fiul primului conducator valah, Ioan Asan. Insa el nu se gasea alaturi de trupele valahe. Astfel, puternic ajutat de trupele cumane, dar si de trupele slave, in mare numar, printul Borila, nepot de sora al caesarului Caloian, prei aputerea in fata armatei valahe. Se innoada astfel o traditie prin care conducatorul este numit de armata.

            Crescut in traditia slava, tatal sau fiind bulgar, Borila Caliman inlatura rapid caracterul romanesc al statului. Curtea sa este dominata de bulgari si cumani. Pentru a-i pastra alaturi pe cei din urma, se casatoreste cu sotia caesarului Calioan, ea insasi printesa cumana. In scurt timp intra in conflicte care aveau sa ii distruga cesaratul.

            Populatia valaha nu are cum sa fie multumita. De aceste nemultumiri profita familia regala. Fratele sau, Strez, ajutat de jupanul Serbiei, Stefan Nemanjic, ataca si ocupa zona se vest populata majoritar de valahi, intarnd si in Macedonia. Varul Alexii Slav se declara independent in zona Pirin. Si de aici incepe jocul aliantelor care aveau sa duca la distrugere. Campanie importiva Imperiului latin, urmat de o infrangere zdrobitoare. Boril face pace cu Strez, acordandu-i titlul de sevastokrator (adjunct si mostenitor al tronului), pierzand zona Thraciei catre latini si zona ocupata de Strez, incluzand aici si intreaga Macedonie (1209 d Hr.). La Vidin are loc o rascoala a trupelor cumane. Borila Caliman cere ajutor maghiar, reuseste sa stinga rebeliunea, insa cedeaza regatului ungar zona valaha de la Sirmium pana spre Severin, coborand pe Morava. (1211 d Hr.). In nordul Dunarii aseaza cneji de origine bulgara. Controlul asupra zonei este incert, datorita conflictului deschis cu trupele cumane. Practic Borila Caliman detine controlul doar asupra teritoriului bulgar.

            Toate incercarile sale de aliante matrimoniale sunt dovedite esecului. Fratele sau Strez, principalul colaborator, este asasinat. La final Borila Caloian ramane fara sustinatori.

            De acest lucru profita Ioan Asan al II-lea. Initial fugit in zona locuita de vlahi a Moldovei, intra in legatura cu Cnezatul de Halici. Suportul cel mare il primeste de la trupele cumane, aflate in conflict cu Borila Caloian dupa rascoala, Impreuna cu ostasii cumani, trupele valahe din nordul Dunarii patrund in Cesarat in 1218 dHr, asediaza Tarnovo pe care o ocupa, rasturnandu-l astfel pe uzurpator.

            Gaseste un stat in ruine, puternic bulgarizat. Desi originea lui este pur romaneasca, nu reuseste, sau nu doreste, sa schimbe situatia.

            Geniu diplomatic si militar Ioan Asan al II-lea reface cesaratul si, mai mult decat atat, mareste teritoriul.

            In 1221 d Hr. se casatoreste cu fiica regelui Ungariei, Andrei al II-lea, printesa Anna Maria de Ungaria, recapatand ca zestre zona romaneasca de la Sirmium – Severin. Inlatura dominatia sarba la vest de Morava. In 1224 dHr. isi casatoreste fiica cu fratele despotului Epirului, Manuel, resind sa recapete zona Macedoniei si a Orhidului. Cu ajutorul lui Ioan Asan al II-lea, Theodor al Epirului recucereste Tesalonicul din puterea latinilor.

            In 1128 d Hr. Imperul latin il alege ca protector si co-imparat la Constantinopole. Theodor al Epirului, autoproclamat basileu, ataca trupele cesaratului. Pierde dezastruos. Ioan Asan al II-lea ocupa zona Greciei pana la Ioannina, iar Manuel este numit despot al Epirului, in directa lui subordonare. Este perioada de maxima crestere a importantei lui Ioan Asan al II-lea si al statului pe care il conduce.

            Jocurile politice se schimba in 1231 dHr. cand este numit un nou co-imparat la Constantinopole, Jean de Brienne. Ioan Asan al II-lea schimba tabara si se indreapta spre Imperiul de la Niceea, casatorindu-si fiica cu mostenitorul tronului. Ataca Imperiul latin si cucereste teritoriile pierdute din Thracia.

            Se amesteca in Serbia, inlocuind conducatorul cu ginerele sau, conducand astfel si acest stat, insa pierde Severinul si toata Oltenia in favoarea Ungariei in 1233 dHr.

            Dupa 7 ani Jean de Brienne decedeaza. Incearca din nou sa castige tronul. De data asta prin alianta matrimoniala. Rupe casatoria printesei Elena cu Theodor II Laskaris si o casatoreste cu Imparatul Baldwin al II-lea. Razboiul cu imperiul nicenian este inevitabil. Insa in timpul asediului cetatii    Caenophrurion(Corfu), primeste vestea mortii sotiei, unuia dintre copii si a patriarhului. Considerand acesta un semn divin, retrage trupele, isi retrimite fiica la primul sot, renuntand la pretentiile asupra coroanei imperiale.

            In anul 1238 dHr. statul este la la intinderea teritoriala maxima. Confederatie de popoare, se intinde din nordul Moldovei, zona cumana, Oltenia, recapatata intre timp, Sirmium, coborand pana la Ioannina in Grecia, Thracia si toata zona bulgara. Cu toate ca sunt cuprinse vaste teritorii romanesti, curtea este bulgara si cumana. De la caesarul Caloian la tarul Ioan Asan al II-lea, statul devine medieval, bulgar in totalitate.

            Din est vine o putere covarsitoare. In anul 1241 dHr, Ioan Asan al II-lea reuseste sa invinga o coloana a lui Batu Han. Vorbim aici de o forta expeditionara redusa, deoarece un an mai tarziu trupele mongole devasteaza zona. Taratul bulgar plateste tribut mongolilor, pierzand teritoriul de la nord de Dunare. Din acest moment romanii de la nord isi urmeaza propriul destin...

Ce urmeaza? în 1241 are loc pustiitoarea  invazie mongola si teritoriul viitoarelor state Moldova si Muntenia fac parte din Statul Hanatul Hoardei de Aur pentru o perioada de cateva decenii... cu o populatie amestecata etnic si redusa numeric...

Invazia mongola avea sa produca modificari substantiale. Imperiul Asanestilor este redus la statutul unei tari platitoare de tribut mongolilor, pierzand definitiv influenta in zona. De cealalta parte se gaseste Regatul Ungariei, la randul sau pustiit de hoardele mongole. Pentru rezolvarea problemelor aparute regele Bela al IV-lea apeleaza la o solutia Cavalerilor Ioaniti.

            In data de 2 iunie 1247 acorda reprezentantului Cavalerilor Ioaniti o diploma prin care stabileste asezarea acestora, drepturile si obligatiile rezultate. Desi prezenta oficiala a acestora este de scurta durata, pana in 1259 conform lui Nicolae Iorga, mostenirea lasata de ei este imensa. Se poate spune ca acesti cavaleri, buni gospodari si buni militari, au contribuit decisiv la consolidarea noului stat, Tara Romaneasca.

Date clare despre crearea Tarii Romanesti/Valahia nu sunt. Se vehiculeaza anul 1310, cu certitudine in 1317 statul era creat, fiind inplicat in conflicte cu nobilimea din Mehadia si cu cei din Banatul Severinului, condus de comiti unguri, dar integrat partial si  ulterior noului stat.

surse