duminică, 30 ianuarie 2011

România o creatie masonica

Documente din Arhivele Iasiului dezvaluie comploturile masonice din preajma Unirii Principatelor
de Mihaela Gheorghiu

Descoperirea în Arhivele Iasiului a doua scrisori din 1858 semnate de William Solioms, medic si mason englez care locuia în Moldova,  dezvaluie manevrele de culise ale francmasoneriei post-pasoptiste. Înca de atunci deciziile politice se luau în cadrul lojilor masonice, iar România era trecuta, sub pretextul eliberarii de sub dominatia straina, sub o noua dominatie, mult mai periculoasa, cea a masoneriei.  


Anul 1848 si intrarea sub jugul unui nou stapân
În anul 1848, în mai multe tari din Europa izbucnesc aproape simultan o serie de revolutii, cunoscute în istorie drept „pasoptiste”. Moldova si Tara Româneasca, aflate în acel moment sub controlul Imperiului Otoman, nu fac exceptie. Prezentata ca o expresie a eliberarii natiunii de sub dominatia straina,  revolutia de la 1848 din Tarile Române a reprezentat în realitate încheierea unui pact cu un alt stapân, prin înscrierea în curentul masonic european. Cu alte cuvinte, înlocuirea unei dominatii fatise, cu una voalata, perversa si periculoasa. Anii ce au urmat au fost marcati de lupte între exponentii diferitelor masonerii europene, care doreau sa dobândeasca puterea asupra teritoriului românesc.

Revolutionarii pasoptisti au fost francmasoni
În acel moment în Moldova era domnitor printul Mihail Sturza, el însusi un fervent propagator al ideilor masonice pasoptiste. Totodata, strânsele sale relatii cu Imperiul Otoman, si implicit cu masoneria turca, i-au permis ca în 1849, când în celelalte tari europene revolutiile au fost înabusite sângeros, sa rezolve aceasta problema în Moldova într-un mod pasnic, dar favorabil intereselor masonice. Astfel ca el le-a oferit prilejul agentilor masoni pasoptisti din Moldova sa îsi salveze viata, refugiindu-se în exil, de unde si-au continuat activitatea. Printre ei se aflau toti cei care la 24 ianuarie 1859 au înfaptuit Unirea Principatelor. Toti erau masoni.
Alexandru Ioan Cuza a fost mason
Data de 24 ianuarie a intrat în istorie ca ziua Unirii. Ea este însa si ziua Masoneriei române, aleasa intentionat pentru a marca victoria acesteia în cucerirea teritoriului României.
Înainte de a ajunge domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza a fost Venerabil (conducator) al lojei Steaua Dunarii din Galati. La acel moment mai existau înca doua aripi ale aceleaisi loji, una în Muntenia, la Bucuresti si alta în Moldova, la Iasi. Unirea Principatelor a fost deci precedata de o unire masonica simbolica a acestor trei loji sub o conducere unica, cea a lui Alexandru Ioan Cuza. În 1862, Alexandru Ioan Cuza intra în conflict cu masoneria si din acest moment devine persona non-grata. În cele din urma el este înlaturat de la putere prin lovitura de stat din 1866, fiind înlocuit cu Carol I de Hohenzollern.
Lupte între diferitele factiuni masonice
În perioada de dinaintea înfaptuirii Unirii pe teritoriului României activau o multitudine de loji, care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene. Fiecare dintre ele dorea sa profite de acest moment de rascruce pentru a obtine controlul asupra unor teritorii cu o pozitie strategica între Occident si Orient cum erau cele românesti. În aceasta cursa, Alexandru Ioan Cuza, exponentul lojilor franceze era favoritul numarul unu. Cu o luna înainte de Unire, în decembrie 1858, Politia afla de existenta unui complot organizat împotriva lui de lojile rivale.
Principalul actor în  acest complot a fost chiar Grigorie Sturdza, fiul fostului principe al Moldovei, Mihail Sturza, care aspira la tronul Moldovei. El însusi mason, Grigorie Sturdza era sustinut atât de lojile engleze (de care tineau si cele turcesti), cât si de lojile rusesti (de care tineau si cele poloneze) care nu vedeau cu ochi buni influenta tot mai mare pe care o exercita asupra Moldovei masoneria franceza.
Un complot împotriva lui Cuza dezvaluie actiunile subterane ale masoneriei
Pentru a-l îndeparta pe Alexandru Ioan Cuza, Grigorie Sturdza s-a aliat cu o serie de masoni straini care fusesera infiltrati pe teritoriul Moldovei. Printre acestia, se afla polonezul Wirzbicki, cunoscut drept Murat Bei pe vremea când lupta în armata otomana.
Aflând despre acest complot, politia începe sa îi interogheze pe toti strainii care se aflau în Moldova. Descopera astfel ca au de-a face cu o adevarata retea de agenti ai diferitelor masonerii, care au misiunea de a atrage de partea lor cât mai multi boieri moldoveni. Printre acesti agenti se afla si William Solioms, un mason englez, care se afla în Moldova sub pretextul practicarii medicinei si avea strânse relatii cu polonezii. Scrisorile sale catre polonezul Tokarski, si el anchetat cu prilejul descoperii complotului, au fost pastrate în Arhivele Iasiului si dezvaluie câteva din actiunile subterane ale masoneriei din acea perioada. 
În prima sa scrisoare, pe care o redam mai jos, Solioms vorbeste despre faptul ca se afla în Moldova pentru a „face bine Marelui Monarh”, o forma codata de a spune ca a venit sa racoleze noi membrii pentru masonerie. 
Prima scrisoare a lui William Solioms catre Tokarski, 4 decembrie 1858
Domnule Tokarski
Din scrisoarea dumitale m-am încredintat ca esti sanatos, lucru de care m-am bucurat foarte. Te înstiintez ca Grigorie Sturdza va fi ales Domn, prin urmare fi sigur ca vei avea si dumneata o bucata de pâine, pentru ca, precum stii, ei protejeaza pe Lesi (polonezi). Wierzbicki e foarte ocupat si în putin timp îti va scrie. Dupa cum l-am cunoscut, am o buna impresie despre el si gândesc ca nu va uita sa-ti faca bine.
Wierzbicki este prieten cu Grigorie si în putina vreme el va avea mare soma (va ajunge un om important) si sigur ca va ajuta. Eu astept aici pâna la Anul Nou si de va vrea Dumnezeu sa izbuteasca planurile mele, atunci te voi sluji si fagaduiesc ca îmi voi tine cuvântul. Îti voi scrie mai mult când voi avea informatii sigure despre ceea ce poate îmbunatati soarta noastra si voi sti ceva clar despre ceea ce se va face în scurta vreme cu Wierzbicki, pe care putem conta. Cu ajutorul printului el are de-a face cu boierimea, aceasta poti întelege, de aceea am înca buna nadejde.
Voi astepta înca putin, si, daca pâna la Anul Nou nu va fi nimic, fie voia lui Dumnezeu, nu vreau sa ma pierd (sa mor) aici, si atunci îti voi cere ajutorul spre a dobândi actele pentru plecarea mea din tara aceasta neplacuta mie, în care am venit doar ca sa fac bine Marelui Monarc. Pentru aceasta voi opri pe femeia mea si pe copii sa nu mai spuna în veci adevarul, mai ales unor oameni care merita a fi spânzurati de o creanga, caci pentru aceasta m-am pierdut pentru totodeauna, ruinându-mi sanatatea si tot ce-mi ajungea sa traiesc în liniste în tara aceasta. Dar voi astepta si voi mai vedea. Te îmbratisez.
Wiliams Solioms
Boierii moldoveni erau deja membrii ai masoneriei
Scrisoarea de mai sus este cu siguranta codata, pentru ca din interogatoriile politiei a reiesit ca Solioms nu era casatorit, nu avea copii si nici medic nu era în realitate. Dintr-o scrisoare ulterioara aflam ca demersurile englezului de a atrage în masonerie pe boierii vremii nu prea au avut sorti de izbânda. Solioms se teme pentru viata sa si este gata sa fuga din Moldova, chiar de ar fi sa plece pe jos. Ea arata de asemenea si faptul ca în cercurile masonice se stia din decembrie 1858 ca  Grigorie Sturdza, urmasul de drept la tronul Moldovei, nu va obtine puterea.
A doua scrisoare a lui William Solioms catre Tokarski, 11 Decembrie 1858.
Iubite Domnule Tokarski,
Nu i-am vizitat de mult nici macar pe aceia care merita prietenia mea. Dar ce este de facut, scumpul meu domn? Dumnezeu îmi este martor ca am fost foarte bolnav. De vreo câteva zile ma aflu mai bine si cunoscându-te drept un adevarat prieten, îti scriu câteva cuvinte. Închipuie-ti ca pâna acum nu mi-am sfârsit interesele, afara decât ca domnul ministru mi-a trimis 100 de  galbeni, pe care nici nu i-am vazut, pentru ca consulul mi-a platit datoriile la Iliii Armanu, si trebuie înca sa astept si sa sufar. Dar nu vreau sa mor în Moldova, ci sa fug din tara aceasta si pe jos de ar fi, fiindca vad ca aristocratii de aici erau sa ma piarda si, vreau sa-mi scap viata. Te întreb, ai bunatatea, putea-voi capata acel lucru ce ti-am cerut? Când îl voi putea avea, ca sa ma pot duce de aici? Îl voi sluji  pe acel domn ce-mi va da actul trebuitor pentru plecarea mea, si dupa ce voi primi hotarârea d-tale, voi putea veni la Botosani pentru vreo câteva zile spre a sfârsi treaba aceasta.
Sunt al domniei tale,
Williams Solioms
P.S. Avem multe noutati. Îti voi spune numai aceasta ca Grigorie Sturdza n-are sa fie Domn si pâna la Anul Nou se va sfârsi tot.
Murad-Bei au venit si el la Iasi, si Dumnezeu stie cum îi merg treburile; el sade la Binder. Pe urma îti voi scrie mai mult si acuma îti trimit adresa me. D-sale... (sic) în casa bisericii catolice, la profesorul de dans Corvin. Te rog sa-mi raspunzi.
Motivul principal pentru care demersurile masonului englez Solioms nu au avut sorti de izbânda nu era nici pe departe faptul ca „noblesa” moldoveana nu vroia sa intre în masonerie, ci tocmai faptul ca aceasta facea deja parte dintr-o alta masonerie. Toate personajele cheie ale vremii: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, boierii Manolache Costache Epureanu, Costache Negri, etc. erau masoni, dar slujeau interesele Frantei, în timp ce trâmbitau ca lupta pentru interesele nationale. Scrisorile lui Solioms dezvaluie un crunt adevar: jocurile politice s-au facut mereu în culisele lojilor masonice, iar România a fost si atunci, ca si acum, teatrul unor lupte pentru putere între diferitele obediente masonice.
Bibliografie:
Prof. G. Pascu: „Revista Critica”, Iasi, 1939 conform Arhivelor statului Iasi, Tr. 1758 O. I. , 2006. Mss. 435.f. 563-564 si f. 564, 567. 
Cititi si: ARTICOLE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentarii recente

Recent Comments Widget