O ipoteză interesantă...

Cititi si: Lucian Boia: Istorie şi mit în conştiinţa românească  UN PARADOX ISTORIOGRAFIC: ARIA DE FORMARE A POPORULUI ROMÂN 

Si daca albanezii sunt veniti din România, nu românii din Albania?

Printre notitele Facebook ale lui Dan Alexe se gaseste una intitulata „Despre legaturile subterane ale românei cu albaneza…” În varianta tiparita, studiul lui Dan Alexe se gaseste în Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, Bucuresti, Nemira, 2001. Dar sa începem cu concluzia: „Evolutia fonetica similara a latinismelor în româna si în albaneza indica împrumuturi simultane si identice, ceea ce nu se explica decât prin convietuirea, prin locuirea într-un spatiu comun a vorbitorilor acestor doua limbi”.

Concluzie la care se ajunge dupa o ampla demonstratie, va las placerea sa o descoperiti. O teza usor erectica. De la Rosler încoace, polemica între maghiari si români purtata pe terenul lingvisticii si istoriei are ca tema centrala problema „cine-a fost primu-n Ardeal”. Pentru oamenii de stiinta români înrudirea albanezei cu româna a fost o sperietoare maxima – la o prima vedere confirma teza „poporul român s-a format la sudul Dunarii”.Problema este generata de hartile întiparite în mintile noastre. România de azi are o forma, aceeasi forma trebuie s-o fi avut si întrecut. Se face confuzie între stat si natiune – ori natiunile au putut trai multa vreme fara stat.Dan Alexe mai spune ceva: ca româna, albaneza, macedoneana si partial sârbo-croata fac parte dintr-o „uniune lingvistica balcanica” care împartaseste multe caracteristici morfologice comune. „O privire atenta ne va arata însa ca româna si albaneza sînt doua limbi care provin dintr-un trunchi comun, separarea producîndu-se în momentul în care latinizarea unei populatii (stramosii românilor) a fost împinsa pîna acolo unde ea a cuprins si sistemul verbal, precum si pe cel pronominal, pe cînd albaneza a ramas în stadiul unei masive latinizari lexicale, comparabile cu valul irezistibil de frantuzisme si latinisme introduse în engleza dupa cucerirea normanda”, alta fraza cheie din argumentatia lui Dan Alexe.Pe baza acestor argumente lingvistice mie îmi vine foarte usor sa vad o mare de „proto-români”, partial pastori semi-nomazi, partial agricultori sedentari (modelul traditional de subzistenta) care se întindea din muntii Maramuresului pâna în muntii Pindului. O multime de triburi vorbind dialecte înrudite (de unde mostenirea comuna a „uniunii lingvistice balcanice”), împartasind probabil traditii religioase comune, supuse în diferite etape procesului de integrare în Imperiul Roman si implicit latinizarii lingvistice. În acelasi timp, lipsiti de organisme politice si militare comparabile cu ale migratorilor asiatici acesti proto-români „din Maramures pâna-n Pind” au fost fragmentati în decursul invaziilor succesive. Tinta barbarilor era Constantinopolul – iar drumul catre acest oras ocolea muntii Carpati (prin Dobrogea sau pe ruta Belgrad-Sofia), de aici cred ca a rezultat prezervarea limbii române la nord de Dunare si spargerea ei în cioburi la sud de fluviu.Cred ca limba româna s-a format atât la nord cât si la sud de Dunare (nu sunt primul care o spune, este o teza studiata de mai multa vreme). Ar trebui sa nu ne mai fie frica de Rosler, de fapt albanezii au venit din România.
Cititi si: Legăturile de înrudire româno-albaneze