"Cum Deo pro patria et libertate" - despre participarea românilor la Războiul Curuţilor

În loc de bună dimineaţa, rescriem un pic istoria...

Acum 300 de ani nu conta dacă erai român sau maghiar. Se lupta împreună, cot la cot..."Cum Deo pro patria et libertate".

Acea solidaritate care a existat până pe la 1848, începe să se reînfiripe...

"Românii maramureşeni nu l-au uitat pe Principele Francisc Rákóczi al II-lea nici după peste 300 de ani, de la Războiul curuţilor din 1703-1711.

În anul 1906 românii maramureşeni au luat parte la reînhumarea Principelui Francisc Rákóczi la Kassa Mai.

Mai există o fotografie unde românii maramureşeni defilează după sicriu îmbrăcaţi în costume populare româneşti.

Voi publica şi acea fotografie, cu permisiunea doamnei Maria Rosu, căreia îi aparţine fotografia respectivă."

Text şi fotografie preluate de la domnul Antal Tibor, căruia îi mulţumesc încă odată pentru extraordinarele informaţii pe care le oferă celor ce vor să ştie realitatea, aşa cum a fost ea... Aceleaşi mulţumiri pentru doamnele Maria Rosu şi Mária Berényi !!!

Citeste mai departe >>

Despre românizarea Basarabiei în perioada ţaristă

Identitatea moldovenilor din Basarabia ţine mult procesele istorice prin care a trecut ţinutul nostru, iar pentru a înţelege esenţa problemei identitare, este nevoie să privim ceva mai critic unele momente ale istoriei.

Unul din primele lucruri care m-a suprins este creşterea bruscă a populaţiei Basarabiei după anul 1812. Într-un articol publicat în revista românească „Historia” este dezvoltată destul de amănunţit această problemă[1]. Indiscutabil, crearea oblastei Basarabia, a contribuit foarte mult la transformarea acestei provincii mărginale şi semipustii, într-o regiune economic activă.  Unul din indicatorii acestor schimbări pozitive a fost creşterea rapidă a locuitorilor şi dezvoltarea oraşelor.

Înainte de a citit fragmentele de mai jos, aş vrea să precizez că le-am tradus din rusă cu o maximă exactitate, fără a substituie vreun termen cu altul, fără a face interpretări eronate.

Citeste mai departe >>

Discurs despre Islamizarea Europei

 In mod normal textul reprodus mai jos nu prea are ce să caute pe un blog dedicat aproape in totalitate subiectelor legate de originea poporului român, precum si diverselor aspecte referitoare la popoarele inconjurătoare, cu care am interactionat de-a lungul vremii.... Totusi, pentru ca românii sunt un popor european, expus acelorasi provocari comune lumii europene, va supun atentiei urmatorul material:

Islamizarea Europei

Discurs rostit de Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, în faţa adunării unor factori politici internaţionali, la unul din cele mai exclusive şi mai renumite hoteluri din New York, cunoscutul “Four Seasons”, în toamna anului 2009:

Citeste mai departe >>

O ipoteză interesantă...

Cititi si: Lucian Boia: Istorie şi mit în conştiinţa românească  UN PARADOX ISTORIOGRAFIC: ARIA DE FORMARE A POPORULUI ROMÂN 

Si daca albanezii sunt veniti din România, nu românii din Albania?

Printre notitele Facebook ale lui Dan Alexe se gaseste una intitulata „Despre legaturile subterane ale românei cu albaneza…” În varianta tiparita, studiul lui Dan Alexe se gaseste în Essays in Memory of Ioan Petru Culianu, Bucuresti, Nemira, 2001. Dar sa începem cu concluzia: „Evolutia fonetica similara a latinismelor în româna si în albaneza indica împrumuturi simultane si identice, ceea ce nu se explica decât prin convietuirea, prin locuirea într-un spatiu comun a vorbitorilor acestor doua limbi”.

Citeste mai departe >>

Ce au fost „boierii mari“ în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX)

Neagu Djuvara (n. 18 august 1916), fiul Tincăi Grădişteanu şi al lui Marcel Djuvara, nu a ales întâmplător subiectul cărţii sale: este ultimul descendent, pe linie maternă, al unui neam boieresc important care a dat ţării membri în elita politică cu ajutorul căreia domnii pământeni au domnit în Ţara Românească, iar pe linie paternă, al unui alt neam de boieri, aromâni la origine, stabiliţi în principate la sfârşitul veacului al XVIII-lea, care a dat şi el ţării politicieni, diplomaţi, medici, profesori universitari.

Citeste mai departe >>

Ideea naţională: de la o democraţie a indivizilor la o Democraţie a Comunităţilor

Până la instaurarea regimului sovietic, Basarabia reprezenta un ansamblu de comunităţi cu un grad sporit de autonomie care permitea funcţionarea armonioasă a întregului organism social. Când vorbesc de „autonomie” nu am în vedere autonomia administrativă, ci nivelul de implicare a instituţiei statului în viaţa comunităţii locale. Din cele mai vechi timpuri şi până în secolul XX, nucleul acestei autonomii a comunităţilor româneşti îl constituia „legea pământului” („Jus Valachorum”), un vechi cod de legi nescrise, care reglementa relaţiile sociale şi constituia nucleul ideologic al obştilor româneşti.

Citeste mai departe >>